Silvia Goteanschii

Citind poezia, mă duce gândul la cultura japoneză, simbolul ceaiului verde, dragonul care scoate foc pe nări. E mister în tabloul acesta burgund, e viață, e nerv, e poveste. O poezie colorată în sensul bun al cuvîntului.
expresii care îmi vor râmâne în suflet: căni măsurate de ochii
timpului fir cu fir prin ochii/mâna
va trece viața
între buze și cană / aburul ceaiului verde se ridică peste cețuri

da, uneori singura ieșire e propria plecare. Apreciez naturalețea plăcerilor și starea de meditație și exspresia: când toate lumile se închid cu tine

Auzi, babă, cum e bine,
să te-nfrupți pe lângă moș
sau să ascultăm cu ciudă
cântecul unui cocoș

ce frumos este să spui \"trupul castanului adormit\" Murza, tu faci dintr-o poezie obișnuită o poezie-natură, o poezie-contopire cu frumusețile acestei lumi, o proiecție a toamnei distinctă de toamnele celorlalți poeți prin abundența sentimentului și ritmica generoasă.
succes

este un poem uimitor prin metafora excelentă, lotul de informații transmis fiint tipic, dar unic, particular, inteligibil, și totuși, misterios.
remarc pasajele care mi-au plăcut cu precădere: - sufletul surâde / când sunt pregătită să mă destram
în culori de femeie / uitându-mă la viață vers piatră
cearceaf umezit de vise / undeva la baza gâtului
printre lacrimi sau la glezne
în fiecare femeie
Dumnezeu a pus particula în alt loc
doar ultima strofă mi-ar părea în plus aici, țigara, tutunul și dependența și-ar găsi aplicarea în alt sens și at mesaj, exceptând, desigur,\"Ce fericit sunt cu tine- spuse\", până la care poezia mustind de înțelesuri și impresii estetice

Ionuț, eu nu văd \"lipsă\" aceea de substanță de care vorbești cu atâta pafos. Recitește poemul, iar eu, până înțelegi tu mesajul, voi comenta chiar profunzimea și filosoficul existențial al sensului poeziei:
1. să stai de vorbă cu dumnezeu, ce banal - ilustrarea prezentului ateu, când credința nu mai are influența anterioară asupra societății umane, și dacă se presupune că Dumnezeu există, ce simplu ar fi ca trecătorul cu cearcăne să se întoarcă cu fața la lumină pentru eliberare și îndepărtarea necazului.
2. și asta-i deja o banalitate, o voce dinăuntru sau din afară
auzită, închipuită
o întâmplare pe care nu o poți spune nimănui
te-ar crede idiot, nebun, fanatic sau ar trece impasibil
ar mișca plictisit din umeri - indiferența și surplusul de practicitate al sistemului social, credința în divinitate nu mai apare ca o conștiință socială, ci o iluzie, o fantasmă, în sfârșit, o banalitate
3. să iei o oglindă, să nu te vezi, imaginea reflectată
este a altcuiva
te uiți în detaliu, îl rogi pe dumnezeu să-i păstreze sufletul
fără încercări letale
să-i păstreze trupul între landuri până când
va fi împăcat cu trecerea - imaginea reflectată nu mai continuă a fi a omului realist, a omului sigur, ci semnifică reproducerea vizuală și senzorială a păcătosului care a cunoscut în oglindă realitatea subiectivă, perturbându-se astfel raportul gnoseologic inițial. Și aici survine pedeapsa, frica omului de evenimentul letal, care, conform dispozițiilor înăscute, este inevitabil.
să spargi oglinda, dacă vezi mai mult decât prezentul
de spaimă că reflectarea se va îndeplini
o mână va smulge brutal firele - spargerea oglinzii, semnifică neputința de împotrivire, furia provocată posibilitatea necalculată a realizării procesului reflectat în momentul cunoașterii adevărului suprem, stabilit, inflexibil și obscur.
4. și dumnezeu se va privi mai departe în pământ - \"suntem făcuți după chipul și asemănarea lui\", omul-lut, omul-țărână înrudindu-se pentru veșnicie cu zeitatea.
cu respect și sinceră apreciere

Ion, ideea nu este de atelier, se utilizează metafora, dar o faci cu puțină teamă, are nevoie de lustru
uite, consider că ai putea renunța la:Umbra prostului se vrea
mereu mai impozantă, eu înțeleg mesajul, dar tocmai haina lui nu este potrivită
îmi place: clopotele au fost scoase cu ordin din cetate/Fiecare umbră împrumută ceva
din vanitatea stăpânului
Așa văd eu a doua strofă:
Copacii cu ramuri uscate
n-au mai văzut niciodată ciocârlii
în țara galeriilor de cârtițe
se surpă orașele vechi peste noi ..........

Nu pare digresiune, ci o apropiere frumoasă de poezia mea.
Mulțumesc

Într-o reverie a buzelor, poem de dragoste absolut, lipsit de impurități. Candoarea curge în fiecare vers, îmi place transparența cuminte a poeziei, caracterul de mărturisire al dezgolirii.
Poemul pare a fi implantat într- formulă magică unde vraja nu se va rupe niciodată.

Doamnă Baculea, de la \"Ave Caesar, murituri te salutant\" în jos textul e bun, ce e mai sus poate fi refăcută. Decât o latină stâlcită, mai bine o românească caldă, căci, mă cam pune pe gânduri Victor Potra și chiar dacă îmi este destul de greu să recunosc, critica lui este obiectivă.
vă salut

Vlad, Cornel Ștefan, vă mulțumesc de semn și mă bucur că vă este plăcut acest cadru poetic. Vă mai aștept

aceasta este imaginea care mi s-a părut superbă de-a dreptul superbă:aș putea foarte bine
să strig subțire
bunicule ieși din spatele umbrei
te văd e prea târziu
nu vreau să mă mai joc
și nici să împrumut imagini

desenul pe asfalt conturează amintirea copilăriei
cu drag, Silvia

ars poetica - nu râdeți a fost făcut iar nu născut / stâlpul de iluminat rămâne cel mai bun reflector
evident
dorința sa nemărturisită este o vitrină
poezia vieții din spatele scenei, moartea niciodată nu prinde momeala, moartea pur și simplu, este în noi

Nu trebuie scos sărutul, Ana Maria
poezia poate încânta globul ocular al poetului, mai ales titlul potrivit
curgerea versului e un pic pretențioasă, dar nu-i bai
mai vin creațiile tale viitoare să le citim

Problema e că nu toți trecătorii au înțeles așa cum ai făcut tu, mesajul poeziei. De asta am și mers la autocodificare, în umila mea considerațiune mesajul fiind evident.
Multumesc Teodor Dume, mereu o plăcere să te găsesc pe-aici!

Da, e prima dată când cineva mă acuză de \"MESAJ ASCUNS și INDESCIFRABIL\"
Se pare chiar că vă deranjează calitatea bună a poemului, când eu aș fi vrut doar să-l îndrăgiți

Traian Rotărescu, rezumatul tău ar fi sunat mai bine: \"Maltratatarea Decodificării\" și puteți să vă calmați sentimentul stupefiant pentru că nu este vorba de o premiere și nu contează absolut deloc aici ce fel de substanță narcotică este, dar, ținând cont de propriile mele gânduri \"aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen\", vă mulțumesc pentru comentariu.

noemi kronstadt, poate aveți pasiunea multstimatelor telenovele și din această cauză comentați atât de inexact

Andrei Lucian, sărutul este în această poezie acțiunea de a consuma praful alb, și bineînțeles, se poate compara perfect cu sărutul lui Iuda, dacă ne gândim la consecințele sărutului în ambele ipostaze
vă multumesc

Ioan Jorz - cretă sau var, lume sau gol,m vă multumesc de aprecieri

Adrian Hogiu - sper să am. Mereu îmi este teamă că va veni o zi când n-o să mai am inspirație. Sper să nu fie, sau să fie, dar foarte departe

Doru Dorian David - da, oamenii din poem vor aspiră la libertatea fericirii și ar fi frumos să fie așa dincolo, că în prezentul dependent de arma albă libertatea este în lanțuri

pentru toți cu drag

Adriane, prin aceste locuri trec și eu ca să-ți că sunt PRO poem
la o sticlă de Jack cu tine aș sta să căutăm câteva dimineți sensurile poeziilor
ultima strofă e deosebită:în geam bate cu mâinile ude cineva
iară a venit neinvitat
și a plecat uscat.

Domnule Jorz, să mori de râs nu alta
eram prima care am venit cu critica asupra acestui text iar acum sunt vizitatorul 308 opt și vin să vă spun: nu face să vă mâhniți
eu, după a cincea recitire cred, am venit să o laud pentru candoare și armonie
bună seara