Silvia Goteanschii

iarna e hibernare, e un fel de ermetism psihic.
ai reușit să vorbești foarte frumos despre dragostea sfârtecată, despre sufletul tău în lanțuri.
e un poem fascinant, cu jocuri de umbre, tăișuri.
scrii târfo, deși se citește iubito, și asta datorită talentului tău de a face poezie.
ultimile trei versuri ar sta mai bine după \"totul e altfel acum\", iar poezia ar avea un final mai lustruit și mai poetic așa:

sau poate doar noi ne-am schimbat puțin
nu-i așa
am impresia că de fiecare dată când mă
ridic de la masă las în urmă tot mai clar
imaginea adâncului
ca și cum aș pleca din mine

cristina,
mulțumesc pentru semn și lectură.
te mai aștept cu drag!

o fi grăbită imaginea, ștefane, dar chiar venea cu ele în dinți... și nu am vrut să șochez.

mădălina,
știi că ai putere de convingere? la semnul de întrebare mă refer.
fac diferența între con și conifer, dar nu mi-am dat seama de nepotrivire.
eu sunt mai repezită și mai mai puțin migăloasă, așa, de la mama natură :)
schimb verbul, că prea îmi plac coniferele.

Otillia,
chiar m-aș bucura să mai treci. oricât ai vedea și oricum ai simți.

Mădălina,
am eliminat adjectivul scorțos. cu determinanții am încercat câte ceva, deși, e dificil fără ei să refac. poate din cauza că timpul trecut al acțiunii și subiecții acesteia obligă. am lăsat un singur semn de întrebare, că tare îmi pare șăgalnic. iarăși, mulțumesc!

Angela,
vă mulțumesc pentru votul de încredere.
las repetițiile acolo din cabotinism ...:), glumesc, desigur!
pur și simplu am vrut să accentuez starea și să dau continuitate din una în alta.
vă mai aștept prin jocurile mele!!

subscriu sub cele spuse de doamna Angela, cu convingerea că ultima strofă ar împiedica buna desfășurare a poeziei până la apendice.

Anca,
ai simțit poezia fapt pentru care îți mulțumesc.

Paul,
mulțumesc pentru lectură și cuvintele magice.
poezia lui G.Vieru este una din magiile care pot păcăli moartea. mă bucur că anume aici ți-ai amintit de el.

Lavinia,
multumesc. să mai vii, mai făcut curioasă:)

Mădălina,
știu că așa este cu gerunziul acela. inițial mă gândisem să găsesc un sinonim, dar n-am găsit nimic potrivit, verbul s-a dovedit a fi tare pretențios. nu mi-a trecut prin cap să fac \"mutarea\" despre care spui. de asta și schimb. mulțum!

titlul ar fi fost mult mai frumos în română. în engleză e mai puțin visător, mai puțin sonor și nu se asortează cu starea textului.
ar fi minunat dacă ai încheia aici:
va veni ceața
va veni iat-o că vine
adună-ți rochia sub tine
și dormi cu fața la zid.

cum continui după \"zid\" nu ar fi patetic, poate distonant, aici.

Paul,
poți da un copy :) mulțumesc de semn.

Anca,
nu știu ce-ți plăcu mai mult :) mai treci.

Anni,
a fost un exercițiu de înviorare, dis-de-dimineață, când să ies un pic din lumea adâncimilor. și e frumos la suprafață. mulțumesc.

ore cu dâre?

omătul pașilor?

mi-a plăcut ideea de a scotoci nervul pentru a găsi un bob de credință
deși, ideea această e lucrată aiurea

Da, Angela, se pare că nu mă prind bufonadele :), deși mi-a plăcut să mă joc un picuț à la manière angélique.
vă mulțumesc frumos pentru votul de încredere în talentul acela...poate iluzoriu, poate \"palpabil\".

Leonard, am să-ți răspund à la manière Leonard Ancuță, dacă tot suntem în subsolul unei bufonade. Ar suna cam așa: \"Eu nu sunt vinovată că ochii tăi nu pot să vadă și inima ta nu poate să simtă genialitatea, frumusețea și capacitatea vizionară a poeziei mele.\" am să încerc să fac niște exerciții \"cabrate\" la sugestia ta, să vedem ce-o să iasă. numai să nu dea dumnezeu să iasă ca o sticlă din vagin. apropo, te-ai întrebat vreodată cât cântărește creierul tău? pentru că, dacă creierul unui adult normal ca și mine și cei mai mulți de pe agonia cântărește aproximativ 1375 de grame, al lui eminescu de exemplu ( deși nu înțeleg de ce) 1490 grame, al tău sigur ar trebui să cântărească după umilele mele socoteli ( deși, n-am avut niciodată probleme cu matematica) cam vreo 2500. îți dai seama? de asta concluzionez că acele două cacofonii din bufonadă cântăresc mult mai puțin în comparație cu multe versuri alese de-ale tale, asta dacă e să ne ocupăm cu determinarea greutății unor prostii. aa, și să știi că pe moarte o doare-n cur cum te prinde sau cu câte volume. să ne citim de bine!

Alexandru, poate ne unește pe toți, inclusiv pasternak și joan credința în rostul poeziei. mulțumesc frumos că treci.

mai degrabă o să rămână \"draft\". n-am cum s-ajung să scriu sonete foarte bune din simplul motiv că acest stil cere exercițiu, iar eu am scris poezioara aceasta aflându-mă într-o stare de rară, dar foarte rară Beatitudine.
multumesc

ștefan, vă mulțumesc.
este doar o încercare.
n-am mai scris până acum sonete.

domnule Adrian, nu știu ce fel de magie folosiți în poezie, de reușiți să cuceriți
femeile lumii, femeia lirică și ...pe mine:) am să îndrăznesc să vă spun că văd aici un singur cusur... Autoatejudecătorul din a doua strofă. În primul porțiune e chiar nimerit. chiar sunteți un om cu ferestre ... eu le văd deschise. există o memorie a ferestrelor pentru atunci când mușchii vor obosi să mai exerseze. cred că suntem mulți cei care așteptăm să vă aducem aminte cât de grăitoare vă sunt cuvintele.

Irina,
nu degeaba se spune că \"steaua sus răsare\". eu, la rându-mi, de-acolo din susul mîinilor tale, o primesc cu drag.

Ottilia,
îmi plac călătoriile în timp și nu contează dacă trecut e timpul sau viitor. deși, pot să fac acest lucru doar scriind.

Ioan-Mircea,
dumitale treci cu o eleganță \"matematică\" prin poezia mea.

Anca,
ai înțeles bine rostul lăcustelor în poezie. ai darul de a face pe ceilalți să se simtă bine prin entuziasmul tău.


vă mulțumesc!

vali, ce-ai vrut să spui cu unic adult?
știu că nu e salutabilă acțiunea cuiva de a-și explica texte, dar, aici mi se pare necesar. în linii mari și numai dacă vrei:)

veronica,
mulțumesc pentru lectură și semnul luminos.
aprecierea ta contează. mai ales că știu că tu mânuiești foarte bine cele peste simț.

alice, din primul tău comentariu ar reieși că am dezvoltat greșit ideea. ab initio.
vorbești mai târziu despre dozarea imaginilor și sintetismul mijloacelor. se poate să vezi tu sau altcineva textul într-o lumină mai bună. cum?

nu scriu eu pe gustul tău, și? tu prinzi emoțiile în alt fel decât le propulsez eu. după tine, nu-mi iese niciodată. de asta nu e bine simțit, deși, înțeleg.