I. Nu eram nebuni – eram exploratori

nu eram nebuni —
ne-am întors fără trupuri
și nimeni nu ne-a recunoscut
doar umbrele pomilor din care am ieșit
au șoptit numele noastre
în frecvențe scăzute.

am cântat mantre
în limba ușilor de piatră
acum plutim ca blocurile –
căci sunetul e cheia.

în ruinele piramidelor
am găsit porturi de date
internetul lor scrijelit în cuarț
activat prin gând curat
ne teleportează în inima pământului.

sclavii cerului
ne-au amintit că pământul
e o stație
unde energia se culege
precum seva dintr-un copac
crescut invers
în tărâmuri astrale.

din Vedele indiene am învățat
că totul e real
și totul e iluzie
că tu ești Brahma
și uitarea ta –
programul care rulează
lumea
dintr-un loop în altul
până la reset.

ne-am conectat
în fluxul akashic
fără fire
fără identitate –
intenția ne era parola
și tot ce-a fost va fi
plutea acolo
disponibil
dar cu cod de descifrare indisponibil.

am făcut hack-ul:
realitatea e o buclă de timp
poate fi spartă cu iubirea noastră
care ține timpul priponit.

am venit
să cercetăm
să (ne) contemplăm
credința lăsând-o
celor care au nevoie de ea.

noi am murit de câteva ori
ca să învățăm
că moartea e un perete
pe care îl putem desena cu voința
din nou în alb.


nu eram nebuni –
eram exploratori
într-o lume care crede că e virtuală.