În rând după pâine

stau în rând după pâine și foamea mea se boltește tot mai sus se sprijină pe coaste neavând pe ce să cadă l-am dat jos pe Icar a ajuns prea departe înconjurase pământul în 81 de zile și tot nu nimerise a noua sferă probabil s-a ciocnit în firmament nici eu nu stăteam prea bine cu orientarea mai ales de când începusem să visez în locul altora și atunci m-ai tras de mânecă afară din rând ți-ai țintit degetul în boltă și ai exclamat — Uite, vezi? — Icar? — Drona! — Lasă, mă, ciupercile alea că nu te mai ia rândul! m-am așezat la loc și mi s-a făcut și mai foame încercam s-o țin sub control numărând oamenii din față dar la fiecare nouă îmi ieșea unul în minus am murit de curiozitate prin ce zone interzise a mai picat Icar?