serban georgescu

Fuga de stresul și poluarea marilor orașe, Dunărea, biciclete, aer curat, prietenii noi. Cu gândul la toate acestea aproape 400 de entuziaști din toate țările Europei, cu vârste de la 12 la 68 de

Pentru Paul Bogdan În Parcul Bordei au băgat lebede negre. Nu se stă la coadă! Pentru Adrian Firică Ce preferi: « Lèse Majesté » sau « Lèche Majesté »? Pentru Bogdan

În vis mă hotărăsc să mă retrag la mănăstire. Am o discuție cu starețul, într-o cămăruță curată, cu masă de lemn, perdele scrobite, oglindă și mușcate la ferești. Îi explic că sunt gata să

Acest lup al spațiilor înguste roade mărunt cu dinții lui de lapte și miere curge din nodulii acestei inimi cârlionțate

când eu îți scriu iar tu nu-mi mai răspunzi ¿ cum știm de fapt care din noi e cel care-a murit ?

Stimați existenți, stimate existențe, Dați-mi voie să îmi încep discursul cu o ezitare... „Când fata dori să apuce fructul, craniul din copac îi scuipă în palmă ... și

Desigur la biserică se merge din credință și bună cuviință se vorbește neîntrerupt despre Isus despre Isus Christos despre revenirea lui dar mă întreb, dacă El ar reveni, după ce L-am

Introducere: Tu-i oximoronu\' mă-sii de viață! Cuprins: Actul nașterii este la fel de murdar la nivel de semnificație pe cât este și la nivel de aparență. Fiecare dâră de sânge, fiecare bucată

Ce ne împiedică să ne gândim că adevărații înțelepți din vechime (și din toate timpurile), adevărații cunoscători ai naturii umane, au considerat pur și simplu inutil să scrie ceva pentru

- De unde vii? m-a întrebat Satana privindu-mă pe deasupra ochelarilor - De la cutreierarea pământului și de la plimbarea care am făcut-o pe el, i-am răspuns - De ce nu-ți așezi ideile într-o

Toate subiectele sunt inepuizabile după cum Moartea nu e decât o poezie din care nu ne mai întoarcem. Nimeni nu strigă „Nu mai pot să îndur atâta Fericire”; și sunt totuși atâția care nu

În ziua aceea nimeni nu se grăbea degetele de piatră ale femeii de lut amestecau în neștire cafeaua sălcie fără s-o zăresc mă gândeam la primăvara jilavă de-afară cineva scrisese pe geam cu

Cândva am mușcat din mărul meu. Înăuntru nu era un vierme. Ci un șarpe. Pe care l-am înghițit. Era amar, dar ce era să fac? Era al meu. Acum ea îmi întinde mărul ei perfect

Într-o toamnă Într-o dimineață Într-un parc Într-un om - un gând

O Tu, Poezie, Eli, Eli! Visul meu care mă ții în viață fără ploaie, fără vânt, cu oasele pe pământ ... Nu mă alunga dintre ai mei Nu lăsa să se împută hainele pe mine Nu m-azvârli la

U-u-u-u-u ... ! ... ! ... ! Urlet diagonal izbit în ecouri de pereții peșterii sinelui tău chiot de disperare, scrâșnet de nostalgie, inhalare de valuri ... și valuri ... de

Una dintre marile anomalii ale acestui site este, după părerea mea, reținerea membrilor de a comenta textele clasicilor. Practic nu există aproape nici un comentariu la sutele de texte clasice