serban georgescu

domnilor, numai putin

aveti putintica rabdare cu un observator mai incet la minte

in primul rand

doamna aceea blonda, cu doua moate mici rosii in parul blond (?)

este ioana bogdan?

adica ioana bogdan, fosta ioana stefanescu bogdan?

si apoi

mult mai tarziu

in afara de pipilica in chilotei si blestemarea bucurestilor

unde a fost poezia?

adica unde e?

Raduuu!

Nu ma uita!

salut expresia \"trupul decolorat de iubire\"

imi creaza o stare de rau

care-mi aminteste ca sunt in viata

probabil ca aveam nevoie

altfel as fi tacut naibii din gura

din nou am incercat astazi, 4 noiembrie 2008 sa introduc un text in pagina lui Tolstoi

e absolut imposibil

desi stiu eu ca nimic nu e imposibil!

floriane, scriu

și liniștea nu vine

u son le nej

măi omule

dantan?

scriu și nimenea nu știe nimic

ce suntem noi

bă, îngeraș

andărgraunzi

ori ce?


ori ce

Iată care

și cine

cred eu că este autorul moral al acestui poem

:

ÎNCERCÃNAREA SAU DESPRE TÂLMACIUL, TRADUCÃTORUL, DEFÃIMÃTORUL PIETREI

Trecusem obosit, de-n-călare pe calul meu obosit, de-n-călare peste fostele morți numite pământ, pe cărarea dintre morți numită cărarea de pământ și-mi era o sete aparte, o sete nu în gură și pe limbă, ci o sete sub apăsarea părului meu nespălat de coif.

Am descălecat ca să-mi spăl mâinile, căci mâna curată e primul semn al spălării cuvântului.

Și l-am zărit

dormind pe îngerul-copil înghemuit sub aripile lui cele de atins și de neatins și cel cu nasu-n genunchi și pe sub pana aspră și ușoară a fricii de lumină

- Und-te duci tu, îngeraș?

- Nu mă duc, mi-a răspuns, nu mă duc, căci sunt în slujbă, - mă odihnesc numai și eu ca tot tâlmaciul, traducătorul și defămătorul pietrei, la umbra pietrei.

- Ce? am zis eu, necrezându-mi ochilor și neauzindu-mi vederii. Ce zici că faci,

bă, tu îngeraș?

- Traduc piatra în limba ta.

- Care piatră, îngerașule, l-am întrebat când el se ferea să-l ridic spre sinea mea în brațe și cu grijă ocrotitoare.

- Piatra asta pe care-o vezi și tu, străinule, cu ochii.

- Cum adică, și ce faci tu de fapt?

- Simplu, spuse îngerul-copil, întinzându-și trupul de copil și trosnindu-și fiecare mădular și fiecare articulație a aripilor lui ușoare și solzoase. Simplu, zise copilul, piatra gândește și eu tălmăcesc în limba ta ce gândește și ce ne învață ea pe noi toți.

Eu sunt limba pietrei care gândește, iar gândurile ei, în mari bucăți de aer vorbite sau în iuți crivățuri rostite, de vrei să auzi și pentru tine le zic.

- Tu crezi oare că vorbind în numele ei, ea are ceva de zis?

- Eu nu vorbesc în numele ei, că și numele ei este doar un cuvânt, piatra adică.

Eu traduc numai ceea ce dânsa gândește pentru gândul tău.

- Da, tu ești frumos și ești înger, cum poți tu traduce ceva care stă și nu zboară?

- Pot, a răspuns copilul, că aicea m-au dat părinții mei la slujbă.

- Cine sunt părinții tăi, l-am întrebat eu mirat și curios.

- Rude apropiate de-ale pietrei, mi-a răspuns îngerul mirat de mine și blând.

- Atunci înseamnă că tu ai putea să-mi spui ce gândesc până când și arborii.

- Nu cred că pot.

- Atunci înseamnă că tu ai putea să-mi spui ce gândesc stelele cele care luminează și stelele cele care nu luminează.

- Nu cred că pot, răspunse copilul, nu cred că pot să-ți spun ce mi-ai zis să-ți spun.

- De ce?

- Sunt dezlegat de ele și sunt legat numai de piatră.

Oho, oho, mi-am zis mirat.

El adormi la locul sacrosant

sub lucrul piatră.

florian

eu nu sunt domn

eu sunt serban

si ca drept dovada

iti spun si eu

ce a zis si el

ca


Statul se bizuie pe loialitate.

Istoria statului se bizuie pe valoare.

Statul puternic, din loialitate numai, isi aduce aminte de valoare.

Aparitia poetului in stat este de buna-seama un rasfat.

Abia dupa ce se termina lupta, abia dupa ce se numara mortii, abia dupa ce se spala putoarea sangelui, abia dupa ce se spala steaua de raze, abia atunci, si nici atunci, ceea ce este frumos ne trebuie, in pofida aceluia ce a fost victorios.

















Trebuie sa doarma piatra ca sa curga apa, si, dupa seceta aspra, trebuie sa inceteze ploaia binecuvantata ca sa ne bucuram gales.




domnule, lasa-ma sa dorm



si sa domn

un poem intr-adevar reusit

pacat ca ce e mai reusit in acest poem nu apartine autorului

salutare

1.

adrian, vreau sa fiu si eu mare asa ca tine

sa pot sa zic si io la fratii mei \"Ba, tu nu contezi\"

sau

\"Ba, tu sa mai cresti si dupa aia sa vorbesti\"

ce trebuie sa fac?

zi-mi si mie ce trebuie sa fac

asa, pas cu pas, ca la prosti

sanatate

si Hristos a inviat!

(bine ne-ar prinde)

2.

si cu vanghele ce-ai avut bre?

jocu\' de cuvinte nu-i rau

da\' dupa cum rezulta nu-i apartine lui, nu?

si-atunci unde-i poanta?

ca ti s-a parut tie c-a zis seduca in loc de se duca e una

dar daca el n-a vrut decat sa se duca, unde-i hazul?

nu pricep ce rost are primul vers

si de ce titlului ii trebuie engleza

care este

salut exercitiul de moarte

avem nevoie de exercitiu

avem nevoie de execitii

1

2

1

2

1

2

atentie

stai

si apoi exista o crispare

un fel de indarjire de a reda pe loc

ca o lovitura de ciocan

ceea ce ar putea sa mai astepte

pentru a putea fi redat mai tarziu

ca o mangaiere

de ezemplu

asta se petrecea noaptea

dimineata waldo imi taia chitante pentru visele mele

(imi vine in minte vorba lui nicetas ca cica vulgar este tot ce exclude abstractul iar chitantele astea exclud abstractul scuza-mi severitatea)

eu unul, e adevarat, rezonez la aceasta crispare

pentru ca si pe mine ma viziteaza adesea

nu doar uneori

dar atunci ma incapatanez sa tac

si apoi

cine e waldo asta domnule?

ma face sa ma gandesc la un pinguin

sau la batranul cu coaja de ou in cap

calimero

...Ualdou...

suna nefiresc de americaneste pentru pitorescul

de tine

mai bine bicuță

de mână cu bicuță

ce zici?

iar gratuit in lumea asta (zic asta nu reala) este mai multe, nu numa\' visele

de ezemplu aieru\'

sau apa cand o bem din lacuri si izvoare

sau

un rasarit de luna

zic si io

nu dau cu paru

ca din giratoriu putem sa iesim cand vrea muschii nostri

ce n(t)e retine?

dar de incurcat unii pe altii

asta mereu nu doar uneori

una peste alta se simte caldura mecanismului poetic cunoscut sub numele de liviu nanu

numa ca anumite rotite scartaie nitel

probabil de la vremea asta ploioasa

nu-i nimica

se unge

cel mai frumos vers din aceasta poezie mi s-a parut intrebarea asta

la urma urmei simpla

si de loc gratuita:

de unde stii tu domnule care e cu adevarat lumea reala?

hm?

ce plimbare domnule, ce plimbare

chiar că-ți vine să-l bagi pe dumnezeu în poezi

a mă-sii

Domnule,

apropos de verbul a mâineza – de ce domnule nu găsim în dicționar cuvântul

procrastinație

care e foarte frumos

de ce

l-am trimis la dexonline.ro și nimic

de ce domnule

dacă vreau să scriu o cărcitică și în loc de procrastinație scriu mâinezare

te superi


ce putem face pentru lumea aceasta

domnule



că ea pentru noi

am văzut

curge fluent

ma intreb, un asa mare artist ca matale, cum poate sa zica despre un text ca \"curge fluent\"

cum e asta?

sau e tot un fel de poezie modernista?

involuntara

In primul rand imi cer scuze pentru ca din citatul pe care l-am afisat lipseste un fragment esential (nu stiu ce s-a intamplat, am scris textul separat in word si lipseste un fragment pe care il scrisesem in ghilimele < > e a doua oara cand mi se intampla asta: scriu textul in word, dau copy, paste si, surpriza, textul din ghilimele de tip < > nu \" \" lipseste.

Deci

repet citatul cu fragmentul lipsa inclus:




„... Iar cel care meditează la Zeitate

ca fiind altcineva

spunandu-si < Una e Ea si alta sunt eu >

acela nu știe

acela nu știe.

El este pentru zei întocmai ca o vită.

Într-adevăr

Așa cum omului îi sunt de folos multe vite,

La fel zeilor fiecare om în parte.

Și dacă ți se ia o singură vită,

tot e neplăcut,

dar mai multe!

De aceea,

zeilor nu le place ca oamenii să știe asta”

asadar e clar ca ceea ce am vrut sa spun nu are nici o legatura cu pilda oii ratacite (probabil te-au derutat vacile din text) - este vorba de cu totul altceva si anume de faptul ca divinitatea se afla in fiecare suflet individual iar ca cel care il cauta pe Dumnezeu in afara lui insusi - oriunde in alta parte in afara lui insusi, atentie, deci nici la maestru nici la preot nici la biserica nici in alta parte, doar in el insusi, acela NU stie

acela NU stie

m-am oprit la acest citat nu pentru ca as avea eu nu stiu ce mare biblioteca in minte ci pentru ca il citisem chiar cu o seara inainte si imediat mi-am adus aminte de afirmatia ta cum ca dialogul dintre filozof si teolog e imposibil - si m-am gandit ca acesta poate sa fie unul dintre motive - anume ca filozoful spune ca pe dumnezeu fiecare suflet individual trebuie sa-l caute in sine insusi, in timp ce teologul orienteaza sufletul individual spre o cautare exterioara, in cer, in soare mai stiu eu pe unde, eludand si minimalizand sufletul individual, privindu-l ca pe ceva fara valoare care trebuie sa se umileasca si sa fie umilit pentru a ajunge la iluminare

Paul, Upanișadele sunt o dovadă că dialogul dintre Religie și Filozofie nu e imposibil



Uite ce am citit aseară

Poți să ieși puțin din Spațiu și Timp?

Și să asculți

Puțin

....















„... Iar cel care meditează la Zeitate

ca fiind altcineva:

acela nu știe

acela nu știe.

El este pentru zei întocmai ca o vită.

Într-adevăr

Așa cum omului îi sunt de folos multe vite,

La fel zeilor fiecare om în parte.

Și dacă ți se ia o singură vită,

tot e neplăcut,

dar mai multe!

De aceea,

zeilor nu le place ca oamenii să știe asta”

vezi

ne culcăm așa

pe câte o ureche

unul pe urechea celuilalt

și adevărul trece pe deasupra

discret ca o bufniță

albă pe un cer negru

în timp ce noi dialogăm

în acest somn

pe care îl numim viață

ne culcăm așa

unul pe urechea celuilalt

și adevărul trece pe deasupra

discret ca o bufniță

în timp ce noi dialogăm

în somn