În suflarea dimineții
Zorii se îngână
Se trezesc și călăreții
La apus de lună.
Greu se-nalță în picioare
Căci au zale grele
Picuri mici, mărgăritare
Scapără din ele.
Îmbătați sunt
Cum se lasă turturica
Coborându-se pe-o creangă
Când nu știe unde merge,
Când nu știe ce să facă.
Și atunci începe-un cântec
Dintre frunze să răsară
Ce cutremură copacul,
Face codrul să
Flori de gheață
La ferestre
Cresc în noaptea
De poveste,
Ard pe boltă
Mii de stele
Ninge cu
Lumini din ele.
Câmpul astăzi
Își îmbracă
Un cojoc
De promoroacă
Iar
Stelele ce ard sclipind
De pe ceruri se desprind
Și îngheață coborând,
Flori de iarnă pe pământ.
Nici pârâul nu mai curge
El în sinea sa se strânge,
Frigul i-a încremenit
Gândul lui
Azi răzbește iarăși cerul
Printr-o gaură din nori
Stelele sclipesc în bruma
Așternută peste flori.
Visul nopții iar suspină:
A pornit în goană vântul.
Dar la văzul lunii albe
I-a pierit de
Un murmur se aude dospind în pieptul urii
Ca focul ce mocnește în inima pădurii,
Ca lemnul ce trosnește când flăcări îl mănâncă
E miezul ei fierbinte, și tare ca o stâncă.
Nimic nu o urnește,
Noaptea pe câmpie
Flori stau adormite,
Toate-s aplecate
Și dorm liniștite.
Când răsare luna
Un crin se deșteaptă,
Dintre mii ca dânsul
Numai el se-arată.
În lumina lunii
Floarea își
Îmi doresc să fiu o rază
Ce-ți atinge trupul gol,
Când stai tolănită-n soare
Eu să te dezmierd domol.
Să fiu roua dimineții
Pe fereastră furișată
Ce se-așterne peste tine
Când dormi dusă,
Mulțumesc dragă muză
Căci tu m-ai inspirat
Să scriu atâtea lucruri
Pe care le-am visat.
Povești din al meu suflet
În vers le-am povestit,
Eu când scriam, adesea
La tine m-am
Când pentru prima dată
Pe tine te-am văzut,
Că tu mă placi pe mine
Îndată am știut.
Când eu privesc la tine
Din gene lungi clipești.
Te uiți frumos la mine
Și delicat zâmbești.
Când ochii
Mi-e dor dragă bunică
Să te mai văd o dată,
Acum ești sus pe boltă
O stea îndepărtată.
Atunci când nu mi-e bine
La tine mă gândesc,
Simt că îmi dai putere
Și grijile pălesc.
Cand îți
Atunci când îmi este greu
Eu mă rog la Dumnezeu
Să-mi dea minte și putere,
Să mă scape de durere.
Să-mi dea forță și tărie,
Ca să trec peste urgie.
Simt cum coboară un har,
Ce mă scapă de
SP