Călăreții
În suflarea dimineții Zorii se îngână Se trezesc și călăreții La apus de lună. Greu se-nalță în picioare Căci au zale grele Picuri mici, mărgăritare Scapără din ele. Îmbătați sunt
Cum se lasă
Cum se lasă turturica Coborându-se pe-o creangă Când nu știe unde merge, Când nu știe ce să facă. Și atunci începe-un cântec Dintre frunze să răsară Ce cutremură copacul, Face codrul să
Flori de gheață
Flori de gheață La ferestre Cresc în noaptea De poveste, Ard pe boltă Mii de stele Ninge cu Lumini din ele. Câmpul astăzi Își îmbracă Un cojoc De promoroacă Iar
Duhul iernii
Stelele ce ard sclipind De pe ceruri se desprind Și îngheață coborând, Flori de iarnă pe pământ. Nici pârâul nu mai curge El în sinea sa se strânge, Frigul i-a încremenit Gândul lui
Azi răzbește iarăși cerul
Azi răzbește iarăși cerul Printr-o gaură din nori Stelele sclipesc în bruma Așternută peste flori. Visul nopții iar suspină: A pornit în goană vântul. Dar la văzul lunii albe I-a pierit de
Otrava minții
Un murmur se aude dospind în pieptul urii Ca focul ce mocnește în inima pădurii, Ca lemnul ce trosnește când flăcări îl mănâncă E miezul ei fierbinte, și tare ca o stâncă. Nimic nu o urnește,
Crinul din noapte
Noaptea pe câmpie Flori stau adormite, Toate-s aplecate Și dorm liniștite. Când răsare luna Un crin se deșteaptă, Dintre mii ca dânsul Numai el se-arată. În lumina lunii Floarea își
Dorința
Îmi doresc să fiu o rază Ce-ți atinge trupul gol, Când stai tolănită-n soare Eu să te dezmierd domol. Să fiu roua dimineții Pe fereastră furișată Ce se-așterne peste tine Când dormi dusă,
Muza
Mulțumesc dragă muză Căci tu m-ai inspirat Să scriu atâtea lucruri Pe care le-am visat. Povești din al meu suflet În vers le-am povestit, Eu când scriam, adesea La tine m-am
Când…
Când pentru prima dată Pe tine te-am văzut, Că tu mă placi pe mine Îndată am știut. Când eu privesc la tine Din gene lungi clipești. Te uiți frumos la mine Și delicat zâmbești. Când ochii
Bunica
Mi-e dor dragă bunică Să te mai văd o dată, Acum ești sus pe boltă O stea îndepărtată. Atunci când nu mi-e bine La tine mă gândesc, Simt că îmi dai putere Și grijile pălesc. Cand îți
Harul
Atunci când îmi este greu Eu mă rog la Dumnezeu Să-mi dea minte și putere, Să mă scape de durere. Să-mi dea forță și tărie, Ca să trec peste urgie. Simt cum coboară un har, Ce mă scapă de
