Poezie
Crinul din noapte
1 min lectură·
Mediu
Noaptea pe câmpie
Flori stau adormite,
Toate-s aplecate
Și dorm liniștite.
Când răsare luna
Un crin se deșteaptă,
Dintre mii ca dânsul
Numai el se-arată.
În lumina lunii
Floarea își desface,
Ca să îi arate
Că de ea îi place.
Luna când îl vede
Mai tare lucește,
Îi trimite raza
Ce îl îndulcește.
Prin noapte străbate,
Își croiește cale.
Se așterne caldă,
Lin peste petale.
Crinu-l luminează
Și îl încălzește,
Fără să-i vorbească
Luna îi vorbește.
Și se înroșește
Crinul când o simte
Cum ea îl atinge
Cu raza fierbinte.
El îi dăruiește
Boare de mireasmă
Care se înalță
În noaptea albastră.
Și plutind în aer
Cu parfumul dulce,
De vânt e purtată,
Drept la ea ajunge.
Simțindu-i dulceața
Parfumatei boare,
Un sărut aceasta
Lunii i se pare.
Norii când se-arată
Și luna dispare
Crinul își închide
Prea frumoasa floare.
Soarele se-nalță,
Florile deșteaptă.
Numai el se frânge,
Luna o așteaptă.
Ea să vină iară
Pe bolta cerească,
În tainica noapte
Ei să se iubească.
00700
0