Ruxandra Moholea

Un pitic \"în formă de roz
curios
și candid\"
și o inimă \"uneori mult prea mare\" . Nu cred că e nimeni supărat pe tine. Nici măcar soarele.
Vară frumoasă!

\"o să -mi caut puțină liniște prin poduri cu fân
proaspăt și cuiburi de rândunică
s-ascult povești frumoase
rostite de bătrâni cu buze arse de mahoarcă
atunci când stelele-și scutură culori ce sclipesc cerul\"

Dacă ai putea, când le găsești, să-mi spui și mie doar că există, să știu că și ceea ce caut eu, există. De fapt, sunt sigură că sunt undeva, trebuie doar să rezolv un puzzle
încurcat.

caut capătul unui cerc- începutul
caut prima stea din univers
și unde se termină timpul
caut început- finalul îl cunosc

vreau să știu care e sensul unic
cum a ajuns gălbenușul în ou
de unde pot să iau bilete la spectacolul lumii
și unde e celebra poartă a raiului

aș mai tot căuta
mă tem însă
că aflându-le
nu voi mai ști
care este rostul luminii pe care o port
mereu în buzunarul hainei de la piept?

Gând bun,
Ruxandra

Vorbe frumoase care mă încurajează să mai încerc, deși uneori am senzația că nu prea iese\"ce a vrut autorul să spună!\":0)
Ca de obicei, puțină lumină de la tine și pentru asta mulțumesc. Te mai aștept.

Nu ies aproape niciodată bine în poze, dar voi încerca rețeta asta a ta, poate cine știe... :-)
\"înaltă lumina mi-aduce coșul cu fluturi
mi-l varsă pe tâmple și-ntre sprâncene
sub mine bulbii plesnesc cu dinții strânși\"

Cu siguranță, cerul nu e un fotograf amator! Așa că sper să regăsesc păsările care să-mi potrivească șuvița de păr!

Frumos,
Ruxandra

Mai curând, îl simt ca pe un cântec de leagăn în prima parte:
\"dormi albă copilă
în brațele-mi de funingine
șterge-mi urma de lup
ce-mi otrăvește pieptul
ca un stigmat
spațiul pe care-l ocupi
pe pământ e cu mult mai mare
decât cea mai fericită
dintre zilele mele fericite
zâmbește fără prihană
cu palmele răsfirate
în acest mușuroi de sorți
sculptat de albia timpului\"
Duioșie și multă, foarte multă dragoste aruncată cu sete asupra unui suflet care îți schimbă viața numai prin faptul că respiră cu căpșorul pe pernă, supravegheată de inima tatălui. Este miracolul care descifrează cele mai ascunse taine ale universului.
Partea a doua, îmi sună ca o încercare de a cere iertare
\"sângele îmi este promis ielelor
nu-mi certa norii\"
și căutarea mîinii care mântuiește
\"cu palmele răsfirate
în acest mușuroi de sorți
sculptat de albia timpului\".
\"Vindecă-mă?\" Cred că ești deja vindecat în unele privințe...

Un poem care mă impresionează prin felul firesc în care curge și prin potrivirea cuvintelor...
\"săruta-mi-ai călcâiele
cu ochii închiși
a noapte,
să știi apoi de unde vine ciuma
îmbrațișa-m-ai în soarele meu ud
să se strice vreme
să se\'ncurce!
casele să sune
norii să foșnească
culegea-m-ai din tine
dezlipi-m-ai de pe suflet
cu dureri curgând șiroaie\"
Blestemul propriu-zis mi se pare remarcabil. dar ceea ce urmează, pare a fi o consecință întoarsă a acestuia:
\"îmi arde țipătul...
ascultă-mă mai jos
la gură
pierdută în scări fără început\"
Las un simplu semn că mi-a plăcut și un gând mereu bun,
Ruxandra

ochi limpezi de foc
haine din flori
în cerdacul umbrit de stejarul bătrân
copilă cu fluturi în păr
adormi
alinată de cele trei mari taine ale lumii
șoptite de gândurile tatălui înlăcrimat
în versuri și cânt
de peste ceruri și ape...

Plăcut și ca de obicei, îți las un gând bun.

Probabil o redare fidelă a ceea ce înseamnă realitatea(nu neapărat cea a autoarei, țin să subliniez pentru a nu fi din nou înțeleasă greșit!).Spun asta pentru că e clar că se practică prostituția în scopuri ...\"intelectuale\". Eu sunt de vină poate pentru că nu pot înțelege poazia așa! Cu toată estetica urâtului, prefer frumosul în poezie, no ofence!
De altfel, gând bun.

Cred că \"devreme\" sună mai bine decât \"târziu\". Dar dacă le mai adaugi nenorocitul(a se înțelege etimologic) de adverb \"prea\", atunci treburile se complică, forțează puțin \"prea\" mult și de aceea diminețile par \"mutilate\", poate și serile par la fel, cine știe...
\" ostentativ,
lăsăm răvașe scrise
cu stânga propriei noastre
neputințe\"

\"Ostentativ\", sună a revoltă împotriva propriei stângăcii cu care scriem răvașele acelea, probabil pe aripi de fluturi, sau în podul palmei, incapabili apoi să ne recunoaștem scrijeliturile. De aici neputința, de aici \"prea devreme\", căci zborul nu este încă destul de cizelat, larva nu e încă fluture, mângâierile sunt ratate, noi nu suntem noi...
Plăcut.

Mi se pare un text reușit din perspectiva ideilor, dar și din cea expresivă. O pledoarie pentru CUVÂNT și pentru ceea ce ascunde el, chiar dacă uneori e nevoie să incendiezi lumea \" pentru a vedea
în cenușa lucrurilor adevăratele cuvinte\"

Cuvântul capătă concretețe prin realitate, dar în textul tău, \"semantica\"e puțin inversată:
\"cuvântul lup urlă în cuvântul lună
mai real și mai înfiorător decât lupul
nu recunosc decât realitatea semantică\"
Apare astfel și o abordare metalingvistică.

Toată babilonia asta a cuvintelor cred că este în cele din urmă benefică. Și-au pierdut perechile, s-au amestecat și s-au contopit, au dat naștere \"necuvintelor\"...și de aici libertatea creatoare. Uite așa, toate au un sens pe lumea asta, chiar și ceea ce pare lipsit de sens.
Nu cred că am înțeles prea bine
\"singurul antonim perfect al timpului
rămâne poezia al literei secunda\"
poate din cauza formei articolului posesiv, dar cu toată nebunia asta de cuvinte, se poate să îmi fi scăpat.
Gânduri bune,
Ruxandra

Cele două părți par două poeme diferite. Ultima, este fără îndoială, mai reușită, deși simplitatea primei părți nu înseamnă că este neapărat \"sărăcăcioasă. \" Ultima frază, sentențioasă, poate deschide polemici și sunt unele imagini care merită reținute:
\"mi se-agață de pleoape prieteni pierduți în negura sorții

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morții…\"

Gând bun,
Ruxandra

stai cu binișorul

Io mi-s mai grea de cap! Nu pricepui că erau multe spuse pe acolo! \"Numai nu te mânia/ci tai cu binișorul\". :-)
Iar de comentarii nu e cazul să te lași!
Simbolistica bâtlanului abia am descoperit-o într-o poezie recenta din literatura engleză.Mi s-a părut fascinant
și m-am trezit cu el în textul meu!
Gânduri bune către tine,
Ruxandra

nu prea am înțeles tot comenmtariul tău. Mă refer la \"dacă am făcut la fel (!?)cu alte subiecte\", \"nu am ce găsi\"sau \"bâtlanul trece în strofa următoare\". Oricum, mă bucur că ți-au plăcut tablourile mele scrise sub forma alfabetarului.Te mai aștept.
Mulțumesc pentru semnul lăsat.
Ruxandra

Un sentiment de ușoară tristețe, un soi de \"va fi deja prea târziu\". Preocupat de alte lucruri \"lumești\", \"a rămas în urmă cu rugile\", poate o ultimă șansă către \"redemption\"(scuze pentru snobism, îmi pare mai potrivit termenul din engleză!). \"Bucățile colorate din lemn\" s-au spulberat. Ele doar mai stau atârnate de vâsla stângă, într-o încercare disperată de a reface un puzzle distrus poate de aceeași furtună. Mi se pare foarte reușită secvența \"cînd mă vei căuta voi fi deja spumă la mal
val frînt pe toate firele de nisip
mișcător, fără rădacini.\"
În privința ...\"fugii\", \"aprob pozitiv\" doar dacă este către ceva și nu de ceva.
Gând bun,
Ruxandra

Dacă te încântă în așa măsură rândurile mele, ți le fac cadou cu mare drag și chiar din inimă. La mulți ani cu întârziere și să nu uiți să fii mereu licurici! Go shine!
Mă bucură tare mult semnul de la tine.
Cel mai bun gând mereu,
Ruxandra

Tăcerea ta îmi pare un cântec. Merită steluța. Metafora \"genunchiul nopții\", îmi pare familiară, dar nu îi atenuează frumusețea. Aș vrea să pot alege un fragment pentru a-l cita, dar, sincer, tot textul îmi pare superb și cred că e pentru prima dată când regret sincer că nu pot da steluțe.(Decât așa: * :->)

O dimensiune ludică a existenței: lumina și tristețea, albul și întunericul, mâinile cu veșmintele, ciorapul cu glezna...- un joc nesfârșit de lumini și umbre, de \"esențe\" și \"măști\".

Ela, mă bucură \"aproape\" descoperirea pe care ai făcut-o în rândurile mele. Eu așa am \"citit\"în liniștea mea.

Lory, mă surprinde plăcut semnul de la tine și îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

Vă mai aștept, mereu cu gând bun,
Ruxandra

Interesant portret de femeie.Și îmi place jocul de-a \"ți-aș spune\". Văd aici un soi de tragi-comedie pentru că, evident, el simte, dar ironia constă în faptul că ea este incapabilă să vadă dincolo. Probabil spun asta pentru că textul m-a dus cu gândul la cineva care se potrivește decorului. E doar o impresie.
Voi reveni cudrag,
Ruxandra