Roxana Anamaria Zeldea

Atâta suferință… Pictată în imagini distructive, Curbată de ridurile unui trup defunct, Scăldată în lacrimile morții… Atâta neputință… Încătușată în ramuri de salcâm, În vise prăfuite, în

Viața… imobil static în peștera lui Platon, Existența… efemeritate constantă în ritm sisifian, Lumânare scursă din aripa lui Ikar, Drumul lui spre soare… fericirea. Antropomorful… bucată din

Făpturi de lut cățărându-se pe ziduri de ceară, prinzând cu ghiare de sârmă ultimul drum. … nu-și mai înțeleg strigătele, motivele, visele. Oameni hai-hui

Încerc să reclădesc bucăți de ruine Păstrate în adâncul tău De când eram copii; Atunci mă priveai cu admirație, Adulmecându-mă stingher, nesigur, Ca pe o himeră, Îmbrăcată în straie

De cinci ani zadarnicesc pe holurile spitalului Coltea. Atunci a aflat bunica mea, care a decedat acum o saptamana, ca avea cancer.Acolo am intalnit tragedia absoluta a omului pe pamant. Iadul simtit

Petale de sânge izvorăsc din cer, Mi se scaldă infernal prin plete,. Se întrupă în trandafiri de ger Și mi se pierd opresiv prin vene. Cerul se scurge exaustiv și nefiresc Ca un zbucium

Primăvara asta miroase a hoit existențial, Petale sângerânde de salcâm, izvoare șubrede și corbi Rătăcesc în fum… Primăvara asta miroase a cadavre prăfuite iar sufletul meu se pierde în

Mi-am băut mințile o singură dată în viață, într-o gară, când așteptam trenul propriului destin… și astfel, am ales vagonul greșit, …m-am așezat lângă tine, ți-am oferit cea din urmă țigară

M-am îmbrăcat mireasă, Cu ochii scăldați în lacrimi, La poarta cimitirului, Te aștept. Miroase a tei și simt adieri calde prin păr, E poate mângâierea ta… Mă doare așteptarea rece și abisul în

Întâmpinam imagini în oglinda trupului, pătrunse de hazardul fărâmei tale de suflet și cutreieram aleator pe marginile zidului așezat sistematic între noi ; coboram izvoare din ochii tăi

În șubrezimea clipelor Rochia sângerie mă învăluie, În piept simt dureri sterile, Pășesc spre trecut... E noapte, orașul s-a stins, La colțuri de stradă plâng feline negre, În mine

În ficare seară adormi la pieptul meu, cu pleoapele sprijinite de suflet, acolo unde visele capătă rațiune, și iubirea sens… Te adâncești în mine și astfel, întreaga lume se închide într-un

Îngerii îți poartă eternitatea pe brațe, Iar clopotele cerului îți cântă în surdină… Mă atinge vântul și îmi imaginez că ești tu… Natura miroase a trupuri încinse, Se lasă înserarea

Am răsărit din coastele nefericirii, cu ochii înecați în vis, cu amurgul pe buze. Sufletul meu s-a îmbrăcat în lut, Cu imaginea durerii pe chip … Șubredă am căutat o cale în labirintul

Plăgile toamnei se scurg pe la ferestre, Îngeri bolnavi de spaimă și ruină se scaldă în sângele meu. Miroase a cafea și în mine vâslesc barbari cu oase de plumb, Mi-e rece și plâng… Cai furibunzi

Azi … încătușată de propriul trup… Mă privesc în oglindă, gloss-ul meu e sângeriu … miroase a plagă, Rochia mă strânge... zid… Mă încalț cu gerul din pietre și pornesc spre