Romulus Câmpan Maramureșanu

Emilule

Te-or ostraciza într-o neagră zi la atelier din cauza diacriticelor.

Io.

Scuze de deranj.

Da\' mie-mi place, mult de tot. Mă lasă să visez, să compun, să-mi adaug duhul în locul ochiului de sticlă.
Da\' ce să-i faci, eu sunt tâmpitu\' ăla care adoră clișeele.

Dar, Emil,

nu poți să-ți permiți să ataci persoana lui Enache prin \"tu nu intelegi nici cat fac 2 cu 2...darmite!\" doar pentru și-a exprimat în felul lui, care nu trebuie în mod necesar să-ți placă, părerea.
Există o demnitate artistică, pe care nu avem voie s-o pângărim, chiar dacă mult prea mulți o fac.
Eu aș repara această \"boacănă\".

Cu sinceră prietenie și citire,

Mulțumesc mult,

De mâna de optimism dată pesimismului roiku-lui meu.

Nu te-ai gândit s-o publici pe site ca un fel de răspuns la roiku-l meu?
Mie-mi place tare mult.

Te mai aștept cu drag.

Oui, Oui,

C\'est un mare problem pe Agonia noastră, unde e mulți critici cu 150 de pagini de comentariu, și 1/8 pagină de creații, și acelea, cu bunăvoință, doar zdrangalagisme bidonarde cu ifose de scârț.
Mai mare problemă devine însă miștocăreala pe post de \"comentariu\". Degeaba, după ce unii ajung la vârsta plictisului de onanie, devin cretici ai celor care în focul pustiei s-ar mulțumi și cu o poezie doar, având titlul \"Apă\".

Cu prietenie.

Din citatul din Eminescu, sau din \"parafraza\" mea?
Ca să-ți ofer câteva circumvoluții/circumvoluțiuni de ajutor.

Deci?

Noi aici de față, dezicându-ne de tot ce zice sora Calumea și Umflatu\', te primim pe tine Christescu Horia Andrei, prescurtat Christescu Horia Andrei, printre portocalii.
Da și avem și portocalii.
Vă rugăm, io, Jurnalu\', Anastaz, Axente să nu vă aduceți patul cu motor, că ultima dată când cineva și l-a adus, a zburat cu el dincolo...
Primiți în dar două pene. Una ție, una matale.

Comitetul de portocalii.

PS. Și Jurnalu\'... ia laba din biscuiți, Axente... mă duc acuma un pic...nu sora Calumea n-am mâncat nici o pagină din registru...hihihi.

Bună Bogdan,

Mă îndură un moment să-i spun \"Bine ai venit pe Agonia\" vajnicului Moldovan Andrei, care și de data aceasta a scris un comentariu de care abia a scăpat, fiind cel de-al doilea din întreaga sa carieră pe site. Creații încă nu găsim, dar acuzații gârlă. Așteptăm cu drag să te citim, Moldovan Andrei, apoi stăm de vorbă. A și încă ceva, nu toți introspecții sunt \"thanatonauți\". Mai sunt care-și caută trăirea, nu moartea. Da, sunt sigur că nu ți-am înțeles pseudonimul. A Jesus freak.

Deci stimate Bogdan,

Îți mulțumesc mult pentru pertinența răspunsului.
Acum că în parte m-ai lămurit, \"este vorba despre evadare, scapare, de la care incerc sa anihilez caile.\" (un poem în sine) te înțeleg mai bine acum. Poemul este totuși ermetic, din cauza \"scâncetelor din fântâni\", copilărie vroind să trăiască. De profundis se citește din simțirea poemului.
Am să-l recitesc de mai multe ori. Vreau să te înțeleg mai bine.
De fapt primul comentariu s-a vrut doar înțelegere de titlu înainte de a-ți spune cât de mult mi-a plăcut.

Revin, dacă-mi permiți.

Bogdan,

Te implor, lumină-mă, dincolo de titlu, unde e imitatio christi în poem?
Că în \"fața miasmei de menstră virginală din biserici\" nu știu dac-aș găsi-o...
Ermetism, ermetism, ermetism, ermetism.
Nu sunt ironic, nu sunt sarcastic, întreb doar, în felul meu.

În așteptare.

Însă doar atunci când poetul își scrie propriile sale cuvinte.
Am scris undeva pe pagina-mi:

\"Nu noi scriem,
Ea, poezia,
se prelinge prin noi.\"

Dacă nu poți să-ți fii Pygmalionul fiecărui poem, încă n-ai învățat să eliberezi îngerul din captivitatea marmurei.

Mai cugetă hamangioaico...

Scrie doar ce te-ncântă.
Altfel, te va amuți poezia.

Ar trebui să citez tot poemul vers cu vers, ca să spun de nxversuri cât de mult mi-a plăcut.
Totuși:
\"ultimul pictor orb salutând cu discreție
dintr-un cerc al poeților dispăruți
morți fără drept de apel încă înainte de a se naște\"

Inefabil.

Revenind.

Între iertare și incertitudine, iasomia.
Interesantă imponderabilitatea teologiei din poem.
Ca un fel de cunoaștere a lui Dumnezeu, limitată însă de neexperimentarea personală a întregii Iertări?
Cuget doar...
Frumusețe a unei dimineți palide, însă amirosind a speranța iasomiei.

Revin.

Nu este exact genul meu, dar mă atinge intelectualismul clasic.
N-aș putea să-mi închipui vreo poezie cu \"bisectoare\", însă mă atrage irezistibil uneori această matematică, a colțurilor triunghice.
Frântură de realitate văzută prin hubloul delicat totuși al pajanjenilor de ghiață.

Cu revenire.

\"cu a...\"

Scuze.

\"explicându-te pe trepte\"

Coborârea ca înțelegere a propriei existențe atât de unică și totuși atât de tangentă cu celorlalți 1.
Frumoasă detașarea totuși, prin unora-ceilalți.

Mai trec, dacă-mi permiți...

Onorat să te văd printre versurile-mi, mulțumesc de atingerea pânzei pe care am \"pictat-o\" având chiar renașterea-n suflet.

Binevenit oricând.

Cornel,

Încerc pe puncte:
\"minimul de cunoastere divina inseamna (si se realizeaza prin) intelepciune\"
-înțelepciunea lui Dumnezeu a permis păcatul, ca să-l învingă prin moartea și învierea lui Cristos. Nici unul dintre noi nu și-ar lăsa copilul lovit de o mașină, pentru a salva o grădiniță. Înțelepciunea Lui n-are nimic de-a face cu conceptualitatea ei în accepțiunea noastră.

\"si ca: 1) aceasta se manifesta (si-si are esenta) doar in realitate,\"
-de care realitate vorbești prietene, de cea a Creației ex nihilo, a Apocalipsei, sau de cea ultimă, adică Dumnezeu însuși în Cristos?

\"2) nu putem vorbi de Dumnezeu asimilandu-l cu ceea ce (ne) convine, folosindu-l contextual,\"
-perfect de acord

\"3) dreptatea noastra (a fiecaruia - indiferent de argumentele folosite, de coerenta in exprimare si in gandire) este cea mai mare ne-dreptate.\"
-dreptatea noastră devine Supremă atunci când folosim argumentația Supremă, adică Cuvântul încarnat în Isus și revelat ca Scriptură.

\"inainte de a-l cauta pe Dumnezeu, treb\' sa invat si sa-nteleg pe CINE caut...si daca CINEVA e dispus sa ma astepte (acolo si aici)\"
-perfect de acord; dacă dorești să știi cum am aflat eu toate astea și cum am ajuns să-L iubesc pe Cristos mai mult decât propria-mi viață, reputație și carieră terestră, îți pot trimite o copie a unui interviu apărut recent într-una dintre revistele creștine cu cel mai mare tiraj din România.

romulus.campan@gmail.com

Cu sincer respect pentru integritatea umană și artistica de care dai dovadă.

Sunt onorat de gestul de prietenie cavalerească.
Te implor atunci, inundă-ne cu fiorul pe care cu sfiiciunea conștiinței valorii, m-ai onorat în comentarii.
Sunt destui balonarzi pe Agonia, care n-au nimic de spus pentru că poezia nu-i cunoaște.
Și ca să vezi cât de asemena gândim, una dintre definițiile poeziei pe care le poți găsi pe pagina mea este:

\"Nu noi scriem,
ea, poezia,
Se prelinge prin noi.\"

Te mai aștept cu respect.

Mulțumesc de trecerea-ți, de împărtășania tristeții.

În așteptarea revenirii,

\"îți dau\" este \"își dau\"

Scuzele de rigoare.