Urlet foșnit…

\"Mă caută-n plasma oglinzii de sânge,
Tu, ușă-ncropită din găuri de chei.\"

\"Când răcnetul scurt al pieririi de sine\"
\"mă împarte la toate, la toți.\"

Un urlet auzit până și de lupu-mi uitat. Poezia sigur a auzit, îi plac frecvnțele înalte.
Mulțumesc pentru lectură.

Noroc bun!
MA

Demult nu simt, ca astazi, cum curge poezia
Precum iti curge tie, cantand peste pietris,
Si iarta-mi Doamne, Sfinte, din suflet erezia
De-a arunca cu apa, la focul din tufis.

Iti simt cuvantu-n vene, sunt om si eu nu fiara
Incerc sa ma descopar si poate prin pacat
Si iata inc-o data, a nu stiu cate-a oara
Sarut Icoana Maicii cu capul aplecat.

Trezeste-ma Parinte, al Lumii postmoderne,
Prin Mesageri ce tipa, vreau sa ma scol poet,
Si sa nu mai las capul imaculatei perne
Sa-si bata joc de mine si vesnic sa regret!

Demult nu simt ca astazi cum curge poezia
Cantand, precum izvorul cand trece prin pietris,
Si iarta-mi Doamne, Sfinte, din Suflet erezia
De-a arunca cu apa spre Focul din Tufis.

M-a posedat pacatul, sunt om si eu nu fiara,
Eu ti-am simtit Cuvantul si ma doresc poet,
In fiecare clipa, a nu stiu cate-a oara
Ma joc timid cu versul si nu vreau sa regret.

Icoanei Maicii noastre ma-nchin cu bucurie
Si ii aduc ofrande prin cuget si simtiri,
Ma las purtat de Tine prin marea poezie
Iti sunt dator si Tie si Primei Mantuiri

Uite ca ma aflu pentru prima data la un poem de-al tau, sunt surprinsa de modul de abordare a poezie si mai ales de faptul ca ,,poeziei\'\' i se dedica poezii. Din fiecare vers se poate desprinde un mesaj. Dupa mine cred ca versul al treilea din prima strofa ar mai trebui prelucrat, ma poticnesc cand citesc, exista si muzicalitate, in rest nu fac tehnica versului eu doar il ascult cum imi canta.

PS poate si titlului ar trebui sa-i dai alta nunata

MA Ioan,

Îți mulțumesc de auzire, de trecere, de faptul că poezia ți-a șoptit acest mesaj, pentru mine.

Emil,

Ai publicat deja aceste poezii (variante) pe site? Sunt superbe, m-ai încântat. Nu știu care le este mesajul pentru mine, pozitiv sau negativ, le voi considera deci dăltuiri înspre ceee ce doresc să devin.

Maria,

Surprins cu plăcere să te găsesc printre rândurile-mi.
Eu sunt din generația împuținându-se a celor pentru care poezia ESTE manifest, mesaj.

Sunteți oricând bineveniți.

Femeia e văzută ca o ‘ușă-ncropită din găuri de chei’, ce se deschide curentului creat de ‘răcnetul scurt’ al dorinței, doar cu cheile potrivite ale iubirii.
‘Lupii cărunți’ ai trădării ‘urlă în privirile’ ce ascund ‘miri’ falși, când durerea se poate stinge prin uitare, împărțită ‘la toate, la toți’.
Poezia m-a impresionat prin atmosfera dezolantă și pesimistă în care se mișcă iubirea.
Felicitări !

Răzvan,

Cu tot respectul pentru libertatea interpretativă, și conștient de stranietatea, uneori, a subconștientului, poezia a fost adresată într-adevăr POEZIEI.
Trebuie să recunosc însă, interpretarea este, privită din unghiul tău, foarte frumoasă.
Felicitări asemenea!
Mulțumesc mult de trecere și apreciere.

Romulus,
am vrut să-ți arăt că, totuși , știu să scriu poezie...
de fapt nu eu o scriu, eu o transmit la lume...

Sunt onorat de gestul de prietenie cavalerească.
Te implor atunci, inundă-ne cu fiorul pe care cu sfiiciunea conștiinței valorii, m-ai onorat în comentarii.
Sunt destui balonarzi pe Agonia, care n-au nimic de spus pentru că poezia nu-i cunoaște.
Și ca să vezi cât de asemena gândim, una dintre definițiile poeziei pe care le poți găsi pe pagina mea este:

\"Nu noi scriem,
ea, poezia,
Se prelinge prin noi.\"

Te mai aștept cu respect.

BULGÃRI DE ȚÃRÂNÃ
Suflă vântu-n oală spartă…
Cheamă lupi înfometați.
Bulgări de țărână-n poartă
De țărani desculți, călcați.
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi

Afla de la mine ca asta-i o poezie frumoasa.si mai mult nu stiu sa comentez ca nu ma pricep.
da asta:
Mă zvârle-n uitare c-o coajă de pâine,
Și-apoi mă împarte la toate, la toți.
nu multi o pot scrie,adica nu multora le da prin cap.

Mulțumesc sincer, ai spus mai mult decât crezi.

Îmi place sinceritatea ta nefâsâită, uneori cam gălăgioasă, dar așa...zosmerică...

Te mai aștept cu drag.

N-as numi-o sinceritate Romulus, e mai degraba deprinderea aia perversa de-a spune ce gindesti si sa nu te mai doara capul, sa-l doara pe celalalt:))))))) si-apoi is prea batrina sa ma mai tem ca sare careva la bataie am cojocu tabacit si flinta-n mina:)