Roman Liviu

am găsit la marginea pădurii un trunchi de copac sculptat de un șarpe- dinți cu care a sculptat, au formă ciudată și transformă copacul într-un pat biblic plin cu mii și mii de versete, unde urma

Dor, m-ai ales tocmai pe mine, dor de soare, de oameni, de umbră, dor de izvor, tu ești plămădit să fii dorință în zi fără soare, iar eu dornic de raze trcute prin nori, când dorm florile-n

Poți urca pe o scară la cer să privești, să mă asculți să mă întrebi, să-ți răspund când mă chemi în noaptea magică a degustărilor și parfum de tămâie? sunt steaua care ți-a furat

Mă simt perfect în ambalajul trupului de vedetă, nu mă mai interesează de conținutul lui atâta timp cât nu-mi afectează resursele cerebrale, și acelea condiționate de vremea de afară- am să mă

M-am trezit într-o noapte din somn, în vis, se făcea că mi-am smuls rădăcinile în staţia Dej Călători, soarele era negru, iar luna străngea de pe peronul cu oameni supărări, din eclipsa

nu mai știu dacă albul halat ori promisiunea mea infantilă era reală ori întrecea minciuna din scalda lui Nică ori tata trasa mereu granițe între culori așa,

Îmi șoptesc îngerii îngeri fără intervenția vreunui sus-pus, de ce nu pictez flori în nopțile triste, când întunericul se așterne în veioza de pe noptieră și îngerii, toți pictori celebri folosesc

am înhățat cuvinte din tolba inimii sătule de umbra venelor înfundate de suferință până când emoția tâmplelor albe din echinocțiul unei toamne pierdute în simplitatea mustului și-au stors singure

Îmi pictez gândurile cu frică pe o hârtie de bumbac, fără chenar toate au culori ascunse , prinse în pastel uscat, ce e-n neregulă cu mine? întreb frica designer de zâne cu normă întreagă- de ce

Când arde soarele mâinle tale pătrunse de sevă cuprind arșița când cocorii trec dincolo de nori mă ard frunzele tale iar

...unele dintre visele mele nocturne le răscumpăr printr-un anumit tribut al zilelor fără de curent electric în casă. Un fel de alibi îmi este și acest demers de a intra în casele unora prin

În copilărie lucrurile par elementare pot zice chiar light, deși prima întâlnire cu zmeul zmeilor mi-a răzuit de pe retină o relativă conviețuire cu universul celor maturi ...prietenos dacă-l

nu mi-am propus nimic, e zece august stau tolănit în nisipul zilei ziua internațională a lenei, drept răsplată soarele mă arde cum vrea el nisipul la fel, arde de lene găleata nu mai are

Nu mai am preocupări mărețe chiar și-n sanie de pierde vară am să trec ca elefantul prin nămeți ca să fac câte-o urare. cu bețele furate din roata altora bag ițele încurcate în podul casei

...toate sunt reflexii le percep cu emoții din start toate emoțiile îmi acoperă o parte din vedere pleoapele nu mai sunt ale mele eu nu te pot vedea emoțiile devin spini, atinge-le tu ...poți? În

Ca într-un vis trișează luna când se dezbracă de podoabe'n seară, și printre geamuri triste, poate închise, aduce nori de primăvară. Când toate mândre gospodine, ele zăresc a fi curate, spălară