Poezie
Viața la antipozi
1 min lectură·
Mediu
Când arde soarele
mâinle tale pătrunse de sevă
cuprind arșița
când cocorii trec dincolo de nori
mă ard frunzele tale
iar tu
te despoi în adierea lor
și-n ultima licărire de umbră
doar rodul tău mai tănjește căldura.
se trec munții în toamna târzie
soarele arde, doar vița de vie pictată
hrănește puiul de mierlă
trilul lui culoare-ți va da
mai arde soarele și tu licoare
urmele razelor trecute
zvâcni-vor în tâmple cuptoarele
coapte
nu mai ești soare nici toamnă
nici cocor, nici mierlă nu ești
bobul de ieri rozaliu ce pândești
ești doar tu-noapte târzie
bolborosind în damigenele tulbure
despre trecutul tău
și începutul de viață, la antipozii
libertății.
004
0