Poezie
zâmbet cu lipsuri
1 min lectură·
Mediu
mi-au scos primul dinte
legat de nu știu ce, dar
părea mai mult o infuzie de mofturi
ce mă ținea legat de lumea mistică
cu pitici și monștrii în ospețe pantagruelice
pe luciul unui acoperiș de casă
era seară,se lipea cerul de hornul casei
cerșind jertfă al meu dinte din laptele
ajuns la maturare precoce
dar durerea lui nu apucase a-mi revela
frumusețea aruncării lui peste casă,
doar bocetul
de atunci ploaia nu mai pătrunde în casă
dar ce mă fac acum,s-au mutat stropii
în lacrimi,putea să fie ceva legat de
măseaua minții,am aflat prea târziu
dar măcar acum sunt o fire libertină
cu lipsuri și sentimente tulburi
s-a îndurat cu mine natura și
mi-a pus la poalele limbii un alt dinte
unul care să mă facă mai exaltat,cu zâmbet
și un decor fantastic,dar peltic
când fiecare expresie fascinează
dar mai rupe o bucată din mine.
001.140
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roman Liviu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Roman Liviu. “zâmbet cu lipsuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14100462/zambet-cu-lipsuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.