Roman Anamaria

Dragii mei prieteni Emil și Emil,
vă mulțumesc că îmi sunteți alături... înseamnă mult pentru mine...
Fără a avea pretenția că e un text grozav, mi se pare și mie puțin nedreptățită Maria...
Într-un fel îmi pare rău că am \"împărți-o\" cu alții... poate făceam mai bine să o păstrez doar pentru mine...
Domnule profesor, promit să elimin acel cuvânt... Dar nu cred că asta va salva textul de la încadrarea primită... Trebuie să mă mai gândesc la ceva... nu știu la ce...
cu prietenie și recunoștință,
anamaria

Maria,
mulțumesc că te-ai aplecat asupra textului meu. și pentru semn, deopotrivă...
Mariei din acest text i-am dăruit o bucățică din sufletul meu, așa cum fac eu mai mereu când creez un personaj, exagerând, deseori...
Dar cred că nu am fost o \"mămică\" prea bună pentru Maria... e \"sechestrată\" la \"atelier\"... :(
Poate am să încerc să o \"cizelez\", cumva...
cu prietenie,
anamaria

Ioana,
pentru acest poem ai din partea mea o stea mare, mare și luminoasă!
Ai redus atât de mult totul la esență și mă bucur să-ți văd sensibilitatea ascunsă dincolo de \"vitejia\" ta declarată pe paginile \"agoniei\".

\"doar că el nu știa
ce e un albastru văzut
din afară.\"
Sunt versuri alături de care orice biet cuvânt al meu îmi pare prea în plus...
mulțumesc pentru plăcuta lectură,
anamaria

Emil,
uite, eu am să-ți mărtusisesc ceva, în calitate de simplu cititor al tău. Mie îmi place stilul tău, ți-am mai spus că apreciez foarte mult fina autoironie pe care o presari ici și colo în text. Nu agreez nici eu personajele (și nici persoanele! :)) care se declară atotștiutoare. Dar sunt situații când astfel de \"autoaprecieri\" îți stârnesc zâmbete. Atotștiutorul tău personaj îmi pare că așteaptă deseori confirmări, încurajări... sau a treia bere... Are nevoie să fie ascultat dar și să se asculte. Mie îmi pare că \"face pe viteazul\".
\"Dați-i omului o mască și vă va spune cine este.\" Cred că Oscar Wilde te-a învățat să te \"ascunzi\" puțin după acest personaj pe care l-ai creat... În felul acesta mie mi-ai spus cine ești, prietene...
Uite, am să fiu sinceră până la capăt și-ți voi mărturisi că \"Un student trădat în dragoste\" a fost puțin... altfel decât scrierile cu care mă obișnuisem (obișnuisei)... poate puțin mai... plictisitoare. :) În fapt, erau acolo lucruri relativ banale și parcă trebuia să mai faci un \"ceva\" să evidențiezi textul... nu mă întreba ce, că nu-s critic și nici scriitor. Sunt simplu cititor și acolo, oarecum, m-am plictisit. Dar toate celelalte texte ale tale mi-au plăcut foarte mult și îți mulțumesc, din nou, pentru plăcuta lectură.
Prietenul nostru comun (de câte 50%) Octavian Paler spunea că \"Dacă încetezi să judeci, singura soluție este surâsul\". Iar eu am să surâd și am să-ți mulțumesc încă o dată pentru plăcuta lectură prilejuită de scrierile tale. :)
anamaria

Emil,
tare mai ești tu norocos având un asemenea teoretician lângă tine. La toate se pricepe și ai la cine apela când ești în impas! :)
Am citit cu aceeași plăcere fragmentul și îți mulțumesc, din nou, pentru zâmbetele prilejuite de această lectură.
Cu prietenie,
anamaria

Dom\'soara Anamarie,
Baga-mi sulita si mie
Daca ai marinimie
Si-un \"zbenga\"-n tipografie.
(Ioana Geier)

Că tot e criză... mondială:

Ioana, tu n-ai înțeles?
Doar cu acul găuresc!
Eu la arme resimt criza
Sulița e la... Diviza!

cu prietenie,
anamaria

În loc de mână-un ac
Mi-ntinzi pe uliță,
Dar eu îți vin de hac:
A mea e suliță!
(Ion Diviza)


Eu n-aș băga prea tare mâna-n foc
Că sulița ce-o ai e mai potentă:
Când anii trec se pierde din... elan
Și sulița rămâne repetentă.
anamaria :)

erată

E dulce vinul, - sper că nu greșesc
anamaria

Când vor afla că-n țara lui Brâncuși
E dulce vinul, - spre că nu greșesc
Își lasă votca (mama lor de ruși!)
Și-ncep să bea doar zaibăr oltenesc.

sau:

Dar amintește-ți: „cloța” cea cu pui
Eu doar în copie o mai văzui.
Le plac tezaurele, mult, la ruși...
Îi rog să stea departe de Brâncuși!

P.S.1 Cer iertare rușilor ori celor cu... afinități. N-am nimic cu domniile lor. \"N-am găsit altă rimă...\" :)
P.S.2 Ion Diviza, v-am lăsat un catren de \"bun găsit\" :) pe \"pomana care ucide\" a lui Florian Abel. Probabil a fost prea mic acul... n-a ajuns la dumneavoastră?

cu prietenie și cereri de iertare,
anamaria

Domnului Ion Diviza:

Deci \"să-nțepăm!\" îmi pare-a fi \"diviza\"
Dar te previn că n-am să mă prefac:
Chiar de zâmbesc când facem cunoștință
În loc de mână îți întind un... ac.

Mulțumesc pentru cuvinte și aș avea o propunere: Îi putem da ocazia domnului Ionel Iacob-Bencei să-mi facă cinstea de a-mi răspunde, prin dumneavoastră...
Despre mine nu cred că-și mai amintește, dar putem încerca: ar trebui să-i vorbiți despre o petrecere de \"8 Martie\" din anul 1986, la Primăria comunei Denta, jud. Timiș, când cei trei atât de talentați și îndrăgiți oameni de cultură au fost sufletul acelui \"banchet\"... iar o foarte tânără procuroare stagiară a recitat câteva versuri pe care le scrisese ea. Eu eram aceea... Eu păstrez autografele celor trei împreună cu felicitarea, precum și cartea de vizită despre care vorbeam. Evident, aveam alt nume fie și doar datorită faptului că între timp m-am căsătorit... dar nu numai de aceea.
A, rectific: aveam 23 de ani. Îi împlinisem în februarie.
:) anamaria

Am așteptat finalul poveștii... și, cu toate că știam sfârșitul, parcă am sperat până în ultima clipă că... va fi altfel.
Domnule profesor, nu pot să nu remarc faptul că aveți darul de a transforma în legendă atâtea întâmăplări de viață!
Voi urma sfatul domnului Călin Sămărghițan. Cuvintele par a fi în plus...
cu respect și prietenie,
anamaria

\"-Un negru stă-n birou la Casa Albă!\"
Vuiește până dincolo de nori...
Dar nu vedeți ce bună potrivire?
Nici albul și nici negrul nu-s... culori.

mă rog, pictorii așa spun... :)
anamaria

Politica - ce dar divin! -
Iubită-i de întreg poporul...
M-aș cam băga și eu în ea
Dar nu de tot, ci doar... piciorul.
anamaria

Emil,
iartă-mă, dar parcă nu ți-aș da dreptate... deși e vorba de textul meu. Sau poate mi-l ironizezi (textul) știi tu cum, cam așa cum te-ai jucat cu Moartea, în textul tău :)
Adevărul este că eu nu sunt scriitoare... eu mai mult citesc (sunt, deci, consumator, iar nu producător:)!). Chiar și aici, pe \"agonia\" citesc foarte mult, chiar dacă nu las semne... Poate greșesc, dar am impresia că aici se lasă semne mai mult ca de la scriitor la scriitor, iar nu ca de la cititor la scriitor... de aceea nu las semne nici chiar pe texte pe care le apreciez foarte mult... Ca și cum m-aș teme de reacții... Repet, poate greșesc...
În ceea ce privește textele mele... unele îmi \"ies\", altele nu... Dar nu am pretenții de \"scriitor\". E adevărat că, atunci când mi se trece un text la \"atelier\", aș fi bucuroasă să mi se spună cam ce să \"schimb\" la el... sau dacă e cazul să-l \"nimicesc\", pur și simplu. Dar sunt conștientă că nu are nimeni timp și răbdare să se aplece asupra atâtor scrieri pe care biata \"hârtie virtuală\" le suportă.
Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar la acest text am găsit chiar eu unele lucruri care nu mi-au \"sunat bine\". Am mai schimbat câte ceva dar cred că mai \"suportă\" schimbări. În primul rând e unul din \"personalele\" mele mult, mult prea... personale. Așa este și \"Sufletului meu\" pe care l-am publicat zilele trecute. Sunt lucruri acolo care pot părea fără noimă pentru cei care citesc... chiar dacă eu aș putea să \"explic\" fiecare cuvânt... și apoi, mai e și modalitatea de redare (îmi recunosc, deseori, un patetism excesiv). Sigur, tu ai văzut că am scris acest text cu sufletul... și îți mulțumesc pentru apreciere.
Doar că eu cred că sensibilitatea pe care ai descoperit-o la mine te-a făcut să exagerezi puțin...
Bine, acum sper că nu \"te-am pierdut\" ca cititor și comentator al meu:)
Ei, ce zici? Mai ești acolo cu cele \"cincizeci\"?
anamaria

Frumoasă poezie! Îngerul acela... cred că știe că e o altfel de toamnă.
Spun asta pentru că am și eu un înger de toamnă... Stăm pe piatră, pe malul râului. Ne înțelegem din priviri... chiar dacă înlăcrimate... Apele mele o iau la vale, cu râul... apele lui udă semințele toamnei... Și el știe că \"e o altfel de toamnă...\"
cu prietenie,
anamaria

Domnule Teodor Dume (sau Teo, prietenește)
Citesc mereu aceste pagini pline de sensibilitate chiar dacă nu m-am oprit să mulțumesc. O fac acum, pentru că acest \"mesaj pentru tata\" m-a răscolit profund... nu pot trece fără să las un semn. Am vibrat la fiecare cuvânt...

\"între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu știu cum să încep
(...)
între mâinile mele de copil
cuprind cerul
și supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
știu că mă simte\"

Mulțumesc sincer pentru această poezie. În această primăvară i-am scris și eu, tatălui meu, ultima scrisoare... abia mi-am găsit cuvintele...
cu respect și prietenie, dar mai ales cu multe, multe mulțumiri,
anamaria

Iulia,
tu scrii pe aceste pagini bucăți de viață... și lași aici bucăți din sufletul tău. M-a răscolit:
\"Lui Andrei îi e foame, mă ridic să-i mai dau o porție din mine...\"
sau
\"Observ însă că e mult mai ușor să-ți scriu unele lucruri...decât mi-ar fi fost să ți le spun...\"
Chiar am senzația că ție - ca și Anei - îți este mai ușor să scrii decât să vorbești...
Citesc mereu.
cu prietenie,
anamaria

Tincuța,
textul m-a răscolit și am vrut să las un semn...
Evident că, citindu-l, gândul m-a dus și pe mine la atâtea alte suflete care ar dori să mai \"pună o stea într-un brad\", bucurându-se de încă un Crăciun... poate ultimul...
îți mulțumesc pentru emoție... chiar dacă tristă...
cu prietenie,
anamaria

Cristian, mulțumesc!
Am scris textul într-o zi însorită din primăvara acestui an în care mă copleșise melancolia (mi se întâmplă mai mereu!). În viața mea avuseseră loc unele evenimente care... dor. Și Serghei m-a ajutat să le depășesc. Îți amintești:

\"Când te bântuie tristețea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nșfacă gerul vieții,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt-
Să zâmbești cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ.\"

Aceste versuri m-au ajutat să merg mai departe... așa că am vrut să-i mulțumesc poetului, așa cum am știut eu... Nu știu dacă mi-a ieșit prea bine...
Îți mulțumesc că te-ai oprit pe pagina mea și te mai aștept.
anamaria

Florian,
mă bucură mult că rezonezi cu textul meu. Ce-și poate dori mai mult cel care-și împărtășește gândurile (a se citi \"sufletul\") celor care se opresc, o clipă, să citească? E superb \"că porti in tine asa adanc indurerarea cuvintului\"... nu știu dacă merit...
cu aceeași bucurie că \"ne-am aflat\",
anamaria

Maria, (grozav ce-mi place prenumele tău!)
povestea lui Constantin poate fi a fiecăruia dintre noi. Dacă este adevărat că destinul nostru stă în stele, trebuie \"doar\" să găsim o modalitate de a le atinge... iar visul este o cale... cea mai simplă, poate...
Dacă-ți place Constantin, mă bucur. Mie mi-e foarte drag. Și i-am dat o parte din sufletul meu...
cu prietenie,
anamaria