gânduri din camera cu vedere spre toamnã
vara se înalță zmeie de hârtie și se construiesc castele de o zi valurile spală inimile desenate pe nisip în care iubiri de-o noapte dorm ghemuite cu visele adunate în căușul
RARoman AnamariaÎnspre toamnă
anii s-au scurs inconştienţi de tinereţea lor asemeni cailor sălbatici care freamătă pământul sub copite inconştienţi de perfecţiunea trupurilor puternice am fost - pe rând - stânci
RARoman Anamariade înviere. şotron
credinţa se născuse într-un vis şi mai purta, de-aceea, somn pe gene lăsase geamul visului deschis ca îngerii s-o vadă şi s-o cheme în raiul lor de dincolo de nori la un şotron imaginat prin
RARoman Anamariarochițe de îngeri
îți amintești când îți spuneam că pot închide cerul în palme – azi îți scriu despre cer ca și cum aș vrea să mă mai nasc o dată din zboruri credeam atunci că iubirea rezolvă totul și
RARoman Anamarianu xmas (don't take Christ out of Christmas)
De Crăciun, Isus umblă din casă-n casă își caută loc pentru încă o naștere: -E voie cu Viața? Îi facem semn -Ssst! Intră încet, să nu audă vecinii, așează-te aici, după gratiile coastelor și
RARoman AnamariaColind
Doamne, eu mai vreau să fiu copil Să-mi zâmbească îngeri de zăpadă Când privesc spre norul lor fragil Și mă-nalț pe vârfuri, să mă vadă. Să întind o mână către ei Și, în joacă, să îmi cadă-n
RARoman Anamariaazi nu sunt știri
în încremenirea dintre două anotimpuri ploile au tăcut iar viscolele nu vorbesc încă. nici scrânciobul nu plânge nu-l mai apasă niciun vis s-au îngrămădit toate în sertarul cu miros de levănțică
RARoman AnamariaÎntâmpinare
prea e drum până la tine Doamne lemnul crucii te-a înălțat prea mult am rătăcit m-am îndoit adesea de noi iar sângele palmelor tale mi-a părut doar rugina cuielor lumești n-am crezut că
RARoman Anamariaasediu de toamnă
ne-asediază toamna în cetate. armata noastră: plopul și-un năier de-aceea, din creioane colorate am construit creneluri pe castel. e liniște; mai cade câte-o frunză din plopul-scut de visuri
RARoman Anamariapastișă la toamna care a venit
uneori prin noi trec copii încolonați ținându-se de mâini ne trag de suflete hei, priviți-ne, suntem aici în ochi ne apar sclipiri ciudate în care se îngrămădesc toate amintirile, ne punem
RARoman Anamariacolourless
toamna asta nu-mi datorează nimic îi cutreier cărările în formă de cruci îngeri tăcuți îmi cresc din palme se așază pe scări atârnate de cer așteptând mângâieri ori poate răstigniri nu
RARoman AnamariaCrochiu de toamnă
pleacă vara câte o fluturare de mână pentru fiecare poveste care moare înainte de a apuca să-i știm sfârșitul prizonieri ai toamnelor noastre suntem pomi la margini de drum sub coaja tare
RARoman Anamariadupă iarna aceasta mai vine o iarnă
după iarna aceasta mai vine o iarnă dar în loc de zăpezi vor fi îngeri căzuți să le-ntindem smeriți câte-un loc să se-aștearnă când coboară în noi temători și tăcuți s-adunăm din noroi sfinții
RARoman AnamariaToamnă fără tine
nu te îngrijora – ți-am spus – toamna asta e doar o pastișă ne-au rămas multe frunze chiar dacă galbene (oricum nu mai e timp de nuanțe) în insectar fluturii mai dau din aripi visând zboruri
RARoman AnamariaSunt cerșetor de vise
Eu m-am născut din noaptea albită de zăpezi mai târâi după mine bucăți de întuneric mă spăl în primăvară în albul din livezi și mă așez, aievea, într-un prezent himeric. Mă mai desprind,
RARoman AnamariaCu flori de tei...
Cu flori de tei și cu cireșe coapte pășesc în somn cu gândul către tine când cerul se deschide-n miez de noapte și își întinde palmele spre mine. Și parcă-mi fură noaptea din cuvinte când te
RARoman AnamariaDe 1 iunie
Te-aș întreba, în treacăt, dacă mai ești copil, dacă mai scoți pe-afară poveștile din tine, dacă zâmbești păpușii cu ochii de vinil ce-așteaptă mângâiere pe raft, în magazine? Te-aș întreba, în
RARoman AnamariaEu nu mai dorm...
Eu nu mai dorm de-o vreme, să pot vedea când vii să-mi scuturi dintre gene bobițele de rouă, să îmi așezi în palme povești cu îngeri și să-mi picuri trist sărutul, pe buzele-amândouă. Când mă
RARoman AnamariaLegenda
aici e locul morții se pârjolesc cărări când dansuri de fecioară cu-ntunecat alai coboară de pe steiuri cu magice cântări aici sunt doar tenebre aici e Lorelei * când zorii-ncep s-apară să
RARoman AnamariaDor de poet
Mi-am smuls din suflet aripa de înger Și-acum iubesc prin lume alergând... Mă mai cuprinde, tainic, veșnicia – Vechi legământ păstrat din când în când. Mă mai încearcă dorul meu de
RARoman AnamariaÎnger
Mi se-așezase pe obraz, ușor o zbatere de aripi, sau un zbor... -O fi -îmi spun - un fulg de nea. -Nu fi prostuță! - îmi răspund tot eu- de unde fulgi? nu vezi? e primăvară! e numai
RARoman Anamaria