Poezie

Înger

1 min lectură·30 martie 2008

Mediu

Mi se-așezase pe obraz,

ușor

o zbatere de aripi,

sau un zbor...

-O fi -îmi spun - un fulg de nea.

-Nu fi prostuță! - îmi răspund tot eu-

de unde fulgi? nu vezi?

e primăvară! e numai vânt

sau, poate,

o petală...

De-acum alunecase și

mă-ntrebam cam ce-ar putea

să fie?

Mă gâdila, ușor,

pe sub bărbie.

Apoi, mi s-a prelins puțin mai jos,

spre sânul stâng.

Era... puternic...

dar era... plăpând...

Mi-am spus:

-E-o lacrimă de-a mea!

m-am luat cu primăvara

și-am uitat de ea...

Am luat-o-n palmă:

alba pană avea și aripi și era

ușoară

părea un fluture când zboară!

Tăcea?... Plângea?...

Că-i picura din suflet

roșu-sânger...

Dar asta nu e lacrimă... e înger!

003.140

Roman Anamaria. “Înger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-anamaria/poezie/1775884/inger

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.