Poezie
Dor de poet
1 min lectură·
Mediu
Mi-am smuls din suflet aripa de înger
Și-acum iubesc prin lume alergând...
Mă mai cuprinde, tainic, veșnicia –
Vechi legământ păstrat din când în când.
Mă mai încearcă dorul meu de stele
Șoptite ploi îmi freamătă în piept
Când Serghei spune c-a-nflorit scorușul
Iar eu m-așez sub el, să te aștept.
Și-o clipă uit că-s suflet fără aripi
Și nu mai am cu ce să te cuprind...
Îmi cade-n păr zăpadă din petale
Și-n anotimp mă pierd atunci, iubind.
Că-mi pare iarnă primăvara asta
Cu sănii din trecut umblând hai-hui
Și parcă-aud, în seva din petale,
Râzând cu lacrimi clopoțelul lui...
M-așez, atunci, cu fața către stele
Cum își dorm morții somnul lor de veci
Și-aștept să-ți văd aripile pe boltă
În sania poetului când treci...
023.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roman Anamaria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Roman Anamaria. “Dor de poet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-anamaria/poezie/1776045/dor-de-poetComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMitu Cristian✓Cu-adevarat curgator textul. Foarte ritmic si frumos. Felicitari si numai bine.
0
RACristian, mulțumesc!
Am scris textul într-o zi însorită din primăvara acestui an în care mă copleșise melancolia (mi se întâmplă mai mereu!). În viața mea avuseseră loc unele evenimente care... dor. Și Serghei m-a ajutat să le depășesc. Îți amintești:
\"Când te bântuie tristețea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nșfacă gerul vieții,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt-
Să zâmbești cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ.\"
Aceste versuri m-au ajutat să merg mai departe... așa că am vrut să-i mulțumesc poetului, așa cum am știut eu... Nu știu dacă mi-a ieșit prea bine...
Îți mulțumesc că te-ai oprit pe pagina mea și te mai aștept.
anamaria
Am scris textul într-o zi însorită din primăvara acestui an în care mă copleșise melancolia (mi se întâmplă mai mereu!). În viața mea avuseseră loc unele evenimente care... dor. Și Serghei m-a ajutat să le depășesc. Îți amintești:
\"Când te bântuie tristețea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nșfacă gerul vieții,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt-
Să zâmbești cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ.\"
Aceste versuri m-au ajutat să merg mai departe... așa că am vrut să-i mulțumesc poetului, așa cum am știut eu... Nu știu dacă mi-a ieșit prea bine...
Îți mulțumesc că te-ai oprit pe pagina mea și te mai aștept.
anamaria
0