Poezie

Legenda

Lorelei

2 min lectură·17 aprilie 2008

Mediu

aici e locul morții se pârjolesc cărări

când dansuri de fecioară cu-ntunecat alai

coboară de pe steiuri cu magice cântări

aici sunt doar tenebre aici e Lorelei

când zorii-ncep s-apară să depene-o poveste

e răsărit de ziuă pe estic mal de Rin

se sparg în cioburi norii de ale stâncii creste

corăbii mari cu pânze pe unda apei vin

de jos adie Rinul o slabă unduire

e liniște deplină aici în înălțimi

și-un corb pătează cerul cu neagră fâlfâire

se îngustează apa cuprinsă de-adâncimi

o stâncă ce-a prins viață ce aur poartă-n plete

și parcă trupu-i tânăr e-nfipt în veșnicii

în ochii ei ca noaptea se împletesc legende

iubiri cu crai și zâne din cărți pentru copii

pe mal făptura blândă își plânge fericirea

și plânsu-i cade-n ape din norii triști și grei

priviți-o mai aproape și-a împietrit iubirea

și Rinul poartă-n unde doar lacrimi de-ale ei

când o zăresc corăbii se sparg pe rând lovite

de dragostea-mpietrită ce i-a căzut în Rin

din trupul ei de nimfă clepsidre adormite

ademenesc cu moartea corăbii care vin

este apus de ziuă pe estic mal de Rin

tenebrele se-arată într-un grăbit alai

să-i picure legendei și umbre în lumini

din unda neagră-a apei zâmbește Lorelei

003.142

Roman Anamaria. “Legenda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-anamaria/poezie/1778669/legenda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.