Poezii

În noaptea păcatelor noastre licuricii umblă cu felinarele stinse. Prea suntem noi luminați deștepți cunoscători ca să mai conteze niște biete pâlpâiri de insecte. Lumina primită

EGElisabeta Graur

0

0

Ia-mă de mână când grijile mă încolăcesc și îmi opresc urcușul ori negurile îmi brăzdează gândurile căutând loc pentru sămânța îndoielii Iartă-mi căderile și adu-ți aminte că și cel pe care l-ai

EGElisabeta Graur

0

2

la început iubirea e acidă ca merele crude mâncate pe inima goală – cum spunea bunica trebuie lăsate să se coacă să le mângâie soarele să le bată picăturile de ploaie despre timp este vorba cât e

EGElisabeta Graur

0

2

vara se înalță zmeie de hârtie și se construiesc castele de o zi valurile spală inimile desenate pe nisip în care iubiri de-o noapte dorm ghemuite cu visele adunate în căușul

EGElisabeta Graur

0

2

anii s-au scurs inconştienţi de tinereţea lor asemeni cailor sălbatici care freamătă pământul sub copite inconştienţi de perfecţiunea trupurilor puternice am fost - pe rând - stânci

EGElisabeta Graur

0

0

credinţa se născuse într-un vis şi mai purta, de-aceea, somn pe gene lăsase geamul visului deschis ca îngerii s-o vadă şi s-o cheme în raiul lor de dincolo de nori la un şotron imaginat prin

EGElisabeta Graur

0

0

îți amintești când îți spuneam că pot închide cerul în palme – azi îți scriu despre cer ca și cum aș vrea să mă mai nasc o dată din zboruri credeam atunci că iubirea rezolvă totul și

EGElisabeta Graur

0

0

De Crăciun, Isus umblă din casă-n casă își caută loc pentru încă o naștere: -E voie cu Viața? Îi facem semn -Ssst! Intră încet, să nu audă vecinii, așează-te aici, după gratiile coastelor și

EGElisabeta Graur

0

0

Doamne, eu mai vreau să fiu copil Să-mi zâmbească îngeri de zăpadă Când privesc spre norul lor fragil Și mă-nalț pe vârfuri, să mă vadă. Să întind o mână către ei Și, în joacă, să îmi cadă-n

EGElisabeta Graur

0

0

în încremenirea dintre două anotimpuri ploile au tăcut iar viscolele nu vorbesc încă. nici scrânciobul nu plânge nu-l mai apasă niciun vis s-au îngrămădit toate în sertarul cu miros de levănțică

EGElisabeta Graur

0

0

prea e drum până la tine Doamne lemnul crucii te-a înălțat prea mult am rătăcit m-am îndoit adesea de noi iar sângele palmelor tale mi-a părut doar rugina cuielor lumești n-am crezut că

EGElisabeta Graur

0

0

ne-asediază toamna în cetate. armata noastră: plopul și-un năier de-aceea, din creioane colorate am construit creneluri pe castel. e liniște; mai cade câte-o frunză din plopul-scut de visuri

EGElisabeta Graur

0

0

uneori prin noi trec copii încolonați ținându-se de mâini ne trag de suflete hei, priviți-ne, suntem aici în ochi ne apar sclipiri ciudate în care se îngrămădesc toate amintirile, ne punem

EGElisabeta Graur

0

0

toamna asta nu-mi datorează nimic îi cutreier cărările în formă de cruci îngeri tăcuți îmi cresc din palme se așază pe scări atârnate de cer așteptând mângâieri ori poate răstigniri nu

EGElisabeta Graur

0

0

pleacă vara câte o fluturare de mână pentru fiecare poveste care moare înainte de a apuca să-i știm sfârșitul prizonieri ai toamnelor noastre suntem pomi la margini de drum sub coaja tare

EGElisabeta Graur

0

0

după iarna aceasta mai vine o iarnă dar în loc de zăpezi vor fi îngeri căzuți să le-ntindem smeriți câte-un loc să se-aștearnă când coboară în noi temători și tăcuți s-adunăm din noroi sfinții

EGElisabeta Graur

0

2

nu te îngrijora – ți-am spus – toamna asta e doar o pastișă ne-au rămas multe frunze chiar dacă galbene (oricum nu mai e timp de nuanțe) în insectar fluturii mai dau din aripi visând zboruri

EGElisabeta Graur

0

5

Eu m-am născut din noaptea albită de zăpezi mai târâi după mine bucăți de întuneric mă spăl în primăvară în albul din livezi și mă așez, aievea, într-un prezent himeric. Mă mai desprind,

EGElisabeta Graur

0

0

Cu flori de tei și cu cireșe coapte pășesc în somn cu gândul către tine când cerul se deschide-n miez de noapte și își întinde palmele spre mine. Și parcă-mi fură noaptea din cuvinte când te

EGElisabeta Graur

0

0

Te-aș întreba, în treacăt, dacă mai ești copil, dacă mai scoți pe-afară poveștile din tine, dacă zâmbești păpușii cu ochii de vinil ce-așteaptă mângâiere pe raft, în magazine? Te-aș întreba, în

EGElisabeta Graur

0

3

Eu nu mai dorm de-o vreme, să pot vedea când vii să-mi scuturi dintre gene bobițele de rouă, să îmi așezi în palme povești cu îngeri și să-mi picuri trist sărutul, pe buzele-amândouă. Când mă

EGElisabeta Graur

0

2

aici e locul morții se pârjolesc cărări când dansuri de fecioară cu-ntunecat alai coboară de pe steiuri cu magice cântări aici sunt doar tenebre aici e Lorelei * când zorii-ncep s-apară să

EGElisabeta Graur

0

0

Mi-am smuls din suflet aripa de înger Și-acum iubesc prin lume alergând... Mă mai cuprinde, tainic, veșnicia – Vechi legământ păstrat din când în când. Mă mai încearcă dorul meu de

EGElisabeta Graur

0

2

Mi se-așezase pe obraz, ușor o zbatere de aripi, sau un zbor... -O fi -îmi spun - un fulg de nea. -Nu fi prostuță! - îmi răspund tot eu- de unde fulgi? nu vezi? e primăvară! e numai

EGElisabeta Graur

0

0