Poezie
Colind
1 min lectură·
Mediu
Doamne, eu mai vreau să fiu copil
Să-mi zâmbească îngeri de zăpadă
Când privesc spre norul lor fragil
Și mă-nalț pe vârfuri, să mă vadă.
Să întind o mână către ei
Și, în joacă, să îmi cadă-n poală
Să mi-i lași o vreme, dacă vrei,
În ghiozdan să-i port, când merg la școală.
Să m-așez cu fața către cer
Fulgii să mă ningă peste gene
Să-mi înghețe, lângă ochi, de ger
Câte-o lacrimă, din vreme-n vreme.
Să-l aștept, din nou, pe Moș Crăciun
Și de-i tata, eu să nu-mi dau seama
Să mă-nec în lacrimi când îi spun
Poezii. Și mult să râdă mama.
Doamne, nu știu astăzi cum să-ți cer
Să mă ierți, că am greșit prea multe
Și de când ai mei s-au dus la cer
Nu mai are cine să m-asculte.
Uneori mai uit să mulțumesc
Nu mai sunt, demult, copil cuminte
Plâng prea mult și prea ades greșesc
Și în gând, și-n faptă, și-n cuvinte.
Și acum că, iată, am crescut
Și nu par să-mi meargă toate bine
Ar mai fi un lucru de făcut:
Să te rogi tu, Doamne, pentru mine.
002770
0