Poezie
colourless
1 min lectură·
Mediu
toamna asta nu-mi datorează nimic
îi cutreier cărările în formă de cruci
îngeri tăcuți îmi cresc din palme
se așază pe scări atârnate de cer
așteptând mângâieri
ori poate răstigniri
nu sunt îngeri îmi spui
sunt doar vrăbii
scările duc înspre cuiburi uitate unde
arlechini demodați prefac în aripi
coji din zborurile verii
dar eu știu
îngerii aceia tăcuți nu sunt vrăbii
scările sunt punți între lumile noastre
după fiecare mângâiere urmează o răstignire
în tărâmul acesta fără culori
liniștea dintre noi are gust de toamnă
002079
0