Roman Anamaria

Ioana, îți spuneam cândva că mă uimesc sensibilitatea și veselia pe care le așterni pe acest site. pentru mine, ești o persoană deosebită. poezia pe care o scrii spune totul despre tine.
Ioana, tu ai
\"palme adevărate
de încercat lumi\"!
iar eu nu pot decât să te admir. și să-ți mulțumesc pentru trăirile ce le am citind cuvintele tale.
cu prietenie,
anamaria

Cu atâtea îndoieli în sufletu-ți curat, este evident că \"în fiecare zi e toamnă\"...
Îmi place cum ai așezat în pagină aceste cuvinte... cam așa cum așezi florile în ierbar. Și ar mai fi ceva, Ioana... sufletele zboară așa cum crezi tu... iarna ninge doar peste trupuri. Eu sunt convinsă că e așa... altfel ar fi prea trist...
am citit cu multă plăcere,
anamaria

Visul întâi e greu de descifrat. De câte ori îl citesc, mai descopăr un lacăt zăvorât peste o taină.
Dar dacă stă acolo, mai ales când spui singur poezii, înseamnă că ea îți știe gândurile... La început zâmbește, apoi tainele tale o apasă. Ca atunci când te rogi: la început simți o ușurare și apoi, dintr-o dată, îți amintești că ai uitat să-ți spui numele. De unde să știe Dumnezeu cui să-i împlinească rugămințile?
o scriere care m-a emoționat profund,introducându-mă în lumea atât de îndrăgită a poveștilor... a iubirii...
cu respect și prietenie,
anamaria

Emil,
am fost prezentă mereu și am citit textele postate de tine chiar dacă nu am lăsat semne.
Acest teoretician transformat aici în \"Croitorașul cel viteaz\" m-a amuzat și de această dată. Nu știu de ce, mie mi-a amintit de ceea ce spunea O. Paler despre Don Quijote: că este întemeietorul religiei bazată pe încrederea în iluzii. Doar că teoreticianul tău e complice. Știe că exagerează și \"ne testează\". Vrea să cunoască interlocutorul pentru a ști până unde să meargă cu destăinuirile.
O prezentare plăcută a unor întâmplări din trecut, prilej de zâmbete îngăduitoare.
Am citit cu plăcere.
cu prietenie,
anamaria

Când eram mică aveam un glob (se mai găsesc în comerț) cu un peisaj de iarnă în interior, în mijlocul căruia era un copil cu o săniuță. De câte ori întorceam globul, mai ningea o dată peste copil și mereu aveam impresia că acesta îmi zâmbește a mulțumire...
Când Teodor Dume \"soarbe din cuvinte/ca dintr-o rugă\" simt că \"ceva\" îmi \"întoarce globul\"... iar eu sunt acel copil care nu știe cum să mulțumească pentru că mai ninge o dată...
\"singurătatea e o formă a vremii în care
te ascunzi de teama să nu te afunzi în tine
în timp ce te prefaci că trăiești...\"
O poezie de care mă desprind greu.
mulțumesc pentru aceste trăiri,
anamaria

Stanica Ilie Viorel,
un comentariu-surpriză!
Mă așteptam la diverse critici. Dar nu m-am gândit că voi fi acuzată de prefăcătorie.
Chiar mă temeam că e prea vizibilă bucățica de suflet lăsată pe această pagină... am făcut eforturi mari să „o ascund” dar... știam că nu-mi prea iese asta... E ca o boală a mea de care încerc să scap.
De aceea spun că e o surpriză.
Mulțumesc pentru trecere și semn. Eu am rămas cu o mare nedumerire.
cu același drag,
anamaria

alexandru moga,
în mare parte sunt de acord cu această opinie. Doar că nu stă în puterea mea să modific ceva. Am prezentat ceea ce este. Mă rog, ceea ce era atunci, când am văzut eu.
Nu am vrut să fie o odă (jalnică sau nu). Sunt doar niște gânduri.
mulțumesc pentru trecere și pentru semn,
anamaria

Florin,
Și în sufletul meu „una din părți e grevată de vină”. Am trăit și eu acele clipe, cu disperarea neputinței de a opri acea nebunie... De aceea am și spus că fiecare trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut (tare mă tem că am fost greșit înțeleasă!). Doar că eu am prezentat și cealaltă parte a vieții lor (care nu-i absolvă, repet, de vini pe care le au!). Am mai dezvăluit undeva, pe aceste pagini, că am făcut Facultatea de Drept (București, 1985). Eu chiar sunt o persoană pentru care cuvântul „dreptate” are greutate... De aceea am spus că sper ca istoria să prezinte corect faptele...
Doar că și sufletul își are locul lui... Eu am prezentat acele aspecte care m-au marcat în copilărie. Repet, nu am rude mineri. Dar am trăit, în primii ani din viață, printre copiii lor. Eu nu am exagerat cu nimic scriind aceste „Gânduri”. Am avut prieteni care au rămas fără părinți (chiar mame!) sau alte rude în urma accidentelor din mină. Ceea ce am scris e doar o firimitură din pâinea lor cea neagră...
Uite, nu știu de ce îmi vine acum în minte felul în care îi primeau romanii pe acei care se întorceau victorioși din campaniile militare (pe Pompei, de exemplu): în tot alaiul acela fastuos, în carul în care se afla învingătorul era și un sclav public care-i șoptea acestuia la ureche faptul că e un simplu muritor, ca toți ceilalți, și că toate lucrurile lumești vor avea un sfârșit. Eu când spun sau fac ceva (orice ar fi acest lucru) mă gândesc că sunt un simplu om. Toți suntem așa... unii mai buni, alții mai răi... Are cine să judece.

Viorel Sorin,
Și eu sunt „consumator” de scrieri, nici pe departe altceva. Faptul că-mi mai așern gândurile pe aici nu-mi schimbă nicidecum acest statut (care-mi și convine, de altfel). Părerea ta contează foarte mult, așa cum contează orice altă părere lăsată aici. Iar eu îți mulțumesc pentru ea. Îți mulțumesc și pentru că m-ai făcut să zâmbesc (știi, cu „ziua marinei militare”:))

vă mulțumesc pentru că mi-ați citit gândurile și pentru semnele lăsate.
cu prietenie,
anamaria

de fapt,ai vorbit despre îngeri... și despre
\"toată familia lor de umeri zburători/
și surâsuri gotice\"
iar mie tare îmi mai sunt dragi îngerii.
și acest poem e frumos și sensibil și mi-a plăcut și \"aplecarea lor către noi\"...
eu cred că ei sunt alcătuiți din mirări, din curcubeie bine amestecate încât nu mai vezi decât alb (știi, ca discurile acelea de la ora de fizică) și din dragoste... din foarte multă dragoste...

anamaria

Felicitări și din partea mea!
Am citit cu plăcere nu doar aceste epigrame, ci și alte texte de aici. Mi-au plăcut, așa cum mi-a plăcut și sinceritatea din comentariile dumneavoastră, întâlnite pe alte pagini.
Abia acum las un semn. Felicitări din nou!
anamaria

Emil,
tu ești mereu alături de sensibilitatea mea și îmi ierți mai ușor \"abaterile\" de la tehnica scrierii, iar eu îți mulțumesc.
Poate că paragraful al doilea nu-și avea locul în text. L-am așezat acolo doar pentru a-l face pe cititor să înțeleagă faptul că nu sunt \"de partea\" nimănui... că deși deplâng partea întunecată a existenței lor, consider că greutățile vieții nu absolvă pe nimeni de răspundere pentru faptele comise. Nu știu ce s-a înțeles...

Ramona,
îți mulțumesc pentru faptul că ești mereu alături de mine și rămâi alături de textele mele... ți-am mai spus eu: primul meu critic și, deci, cel mai important :)

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru cuvintele frumoase lăsate aici.
cu drag,
anamaria

Mihai Robea,
mulțumesc pentru cuvinte. Ei, sensibilitatea nu poate ține loc de calitate, când vorbim de un text. Uneori (atunci când e în exces) poate chiar dăuna, nu-i așa? :) Mă bucur că vă place Tatiana.

Anni-Lorei Mainka,
nu am rude mineri. Doar că ochii mei de copil receptaseră niște imagini. Iar acum, cu ocazia tragediei de la Petrila, aceste vechi imagini m-au năpădit. De aceea am scris. Într-un fel, Leonard Ancuța are dreptate. E vorba de un \"context\". Am vrut să spun, însă, că e \"context\" doar pentru noi, cei de departe... care aflăm, cu ocazia vreunui accident, despre viața lor. Evident, au și ei părțile lor \"negre\" (nu doar de praful de cărbune)... toți avem...

Ecaterina Bargan,
e adevărat, e cam banal titlul. Doar că aceste cuvinte chiar reprezintă \"gândurile\" mele. Mă bucură că am stârnit emoție, ca și acel \"mai trec\". Eu aștept. :)

Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele lăsate aici. M-au impresionat.
anamaria

Laurențiu Ion,
mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte. Știu că nu am o tehnică potrivită și că am multe scăpări... În general, scriu \"cu sufletul\" și, de fapt, cred că e vorba despre \"acel sentiment\" la care faceți referire. El e cel care mă determină să aștern, când și când, câteva cuvinte pe hârtie.
Mulțumesc din nou.
cu respect și prietenie,
anamaria

Dana Banu,
nu am ce ierta. Dimpotrivă. Trebuie să-ți mulțumesc. Cunosc nivelul textelor mele și mă bucură orice comentariu sincer. În special cele care mă ajută să înțeleg ce nu e \"în regulă\" cu ele.
Nu mă sperie \"demolarea\" textului. :) Fiecare poate spune ce simte. Așa am făcut și eu: am scris ceea ce am simțit.
Mulțumesc din nou,
anamaria

Anca Beidac,
accept orice opinie cu privere la textele pe care le postez aici. Apreciez părerile sincere. Dar pe text, te rog! Că nu-ți place, am înțeles. În rest n-am mai înțeles nimic pentru că, atâta vreme cât nu te referi la text, \"mă pierzi\"... timpul nu-mi prea permite să mă... risipesc.
mulțumesc pentru trecere și pentru părere,
anamaria

Ioana,
mulțumesc și regret că te-am întristat. Apreciez sensibilitatea și veselia pe care le reverși pe acest site. Ești o persoană deosebită.
cu prietenie,
anamaria

scuze
\"aș spune\", evident...

Firan Mihaela,
mulțumesc pentru oprirea pe textul meu. Dumnezeu să-i odihnească! Tu faci parte dintre cei care știu...
cu prietenie,
anamaria

Mai întâi mulțumesc editorului care a trecut textul la \"recomandate\". M-a surprins plăcut.

Victor Potra,
chiar asta este textul meu: o felie de viață. Imaginile din copilărie ne marchează pe fiecare dintre noi, definindu-ne. Poate de aceea eu vibrez altfel la nenorocirile acestor oameni. Mulțumesc pentru cuvinte și susținere.

Jianu Liviu-Florian,
mă bucură faptul că am reușit să induc emoție celui care citește. E tot ce pot face pentru cei rămași acolo, în Vale.

Leonard Ancuța,
mulțumesc pentru sinceritate. Eu apreciez această calitate. O găsesc rar, în ultima vreme. Aș spunea doar că este \"context\" doar pentru cei care nu au fost \"atinși\", într-un fel sau altul, de ceea ce se întâmplă acolo... Pentru mineri acest \"context\" se reduce la un cuvânt: \"viață\".

Dana Banu,
mulțumesc pentru aprecierea textului. E adevărat, l-am scris \"dintr-o suflare\" revărsându-mi în el aduceri-aminte și disperări. În viață sunt lucruri pe care nu poți să le uiți și lucruri pe care nu vrei să le uiți. Amintirile mele cu mineri se înscriu în ambele categorii...

Mulțumesc tuturor pentru oprirea asupra gândurilor mele și pentru semne, deopotrivă.

cu respect și prietenie,
anamaria

am fost alături de năstrușnicul tău teoretician și am urmărit cu interes fapta lui de... haiducie. :)
Citesc în continuare, cu plăcere, textele tale. (Ai grijă, asta e un fel de-a spune: \"sunt cu ochii pe tine\" :))
cu prietenie,
anamaria

scuze,
\"împărțit-o\", în sensul de \"împărtășit-o\", evident!
Iar am fost cu capu-n traistă! :)
anamaria