Roman Anamaria
Verificat@roman-anamaria
„"if you want to make God laugh, tell him about your plans" (woody allen)”
n. 1963 absolventă a Facultății de Drept București, promoția 1985 căsătorită, doi copii sunt aici, printre voi. o persoană optimistă și fericită. deși par "văzduhistă", cum ar spune un prieten. :) -E frumoasă și toamna, îmi spuse. Îmi întorc privirea și îl văd: stă cuminte, cu piciorușele apropiate ca la…
Multă, foarte multă sensibilitate.
Pe textul:
„anotimpul semnelor particulare" de Vasile Munteanu
unele imagini sunt impresionante:
“era atâta alb în jur că frigul din suflete
părea să fie al ninsorii
cu îngeri răsuciți ca niște coroane
pe gâtul crucilor ce așteptau
de-atâta vreme îmbrățișările “
totuși, aș pieptăna puțin poemul păstrând doar esența, ineditul
evident, e doar părerea unei cititoare
anamaria
Pe textul:
„duminica tomii" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitîn prima strofă a acestui poem m-am regăsit în așa măsură încât n-am putut să trec fără să las semn.
trebuia să mulțumesc pentru ceea ce am simțit, citind-o.
așadar, mulțumesc
Pe textul:
„de ziua ta" de Ottilia Ardeleanu
și pentru că nu este gratuită, și pentru că sunt un om de onoare, voi avea grijă să plătesc această emoție așa cum dorește autorul.
mai e ceva: sper că nici păsările nu-și vor uita zborul, nici oamenii nu-și vor abandona visele!
Pe textul:
„Povestea păsărilor călătoare" de Jianu Liviu-Florian
Mă gândesc că eu înțeleg poezia altfel decât ar fi vrut autorul (ca cititor am acest drept:)) pentru că mie și „tărâmul copilăriei fără maturitate” îmi place și deja mă gândesc unde să găsesc un ou clocit (cam greu pe frigul ăsta). E un joc? E frumos.
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
Despre comparația cu viața, știu și eu? Poate am exagerat. Mi se întâmplă uneori, când sunt supărată pe ea :). Atunci o mai „lovesc” puțin. O fi subconștientul, o fi excalibur :)
Mulțumesc pentru oprirea pe textul meu și pentru semnul lăsat.
Pe textul:
„Vânzătorul de înghețată" de Roman Anamaria
E limpede că-n România
Nu-i lucie doar sărăcia
Și că adesea se vădește
Că și prostia strălucește.
Un necesar pentru sclipire:
Înaltă, blondă și subțire,
Să asorteze la palton
O geantă by Louis Vuitton.
Dar se mai poate și-n alt fel:
Să fii, de pildă, menestrel.
(Doar dacă nu ești prea nătâng
Și poți să cânți când alții plâng.)
Mai strălucesc (de-ngheață tare)
Mucozitățile nazale
Și de aici, ușor deduci
Cum că A. Gheorghe “este muci”.
(Eu cam așa am auzit
Că pe Vlădescu l-a orbit.)
Mai am o așteptare-amară:
“Fiat justiția!” în țară,
Să strălucească prin zăbrea
Tot ce nu-i “gold”, ci tinichea.
(din categoria: sus reprezentanții “grei”/udrea, bittman și andrei)
:) - :(
(traducere: râsu´ - plânsu´)
Pe textul:
„Ag pe rime" de nicolae bunduri
(ți-am mai spus că-i iarnă iar văd c-ai uitat)
să nu-i spui lui Iubi: \"du-te și te plimbă!\"
că ziceai că are \"buze de pupat\"
cel puțin eu așa am înțeles afirmația ta: \"de-ai ști ce buze are Iu...\" :)
îmi place ritmul poeziei dar ai niște virgule care, cred eu, ar fi bucuroase dacă le-ai elibera din locurile în care le ții împotriva voinței lor... :)
Pe textul:
„Lupii urlă-n lună" de sanda nicucie
Da, o zonă aparte această Vale a Jiului. Eu am dezavantajul (avantajul?) că nu o pot privi cu ochi de adult. S-a întâmplat să mă despart de Vale când m-am despărțit și de copilărie. Și de Tatiana m-am despărțit tot atunci.
Dar am păstrat totul: potecile de pe Straja, apa cu care “botezam” berea domnului Dorodici, chiulul de la orele de cor ale domnului Nucă și disperarea domnului Ungur în încercarea de a ne împiedica să plecăm, evadările noastre sus, la “Cin’Sud”, de unde priveam orășelul întins la picioarele noastre.
Și peste toate, vocea Tatianei Stepa. Dumnezeu s-o odihnească și s-o păstreze în inimile noastre!
Pe textul:
„Gânduri" de Roman Anamaria
RecomandatRealitatea este că această poezie e scrisă în canoanele stilului clasic. Învechit, deci.
Dar, dacă place, mă bucur. Eu voi recunoaște aici că am deseori nevoie să citesc astfel de poezie. O fi de la vârstă. :)
mulțumesc că ai trecut pe aici, ca și pentru \"urma\" lăsată.
Pe textul:
„după iarna aceasta mai vine o iarnă" de Roman Anamaria
e toamnă-n cer dar iarnă-n calendare;
deci, nu mai sta pe sub gutui nici tu
să nu răcești de-atâta așteptare
iubirea trece,-i doar o întâmplare
îmbracă-te și vino la votare.:)
acesta e un fel de a spune că mi-a plăcut poezia și sper că \"iu\" rezonează cu toamna și cu frumoasele tale sentimente. :)
Pe textul:
„E toamnă, iu..." de sanda nicucie
Mi-a plăcut cartea. Întâmplările prezentate de Gyorgy Dragoman sunt tragice, chiar dacă expuse cu umor (negru) și mai ales cu inocența copilului de 11 ani care încearcă să înțeleagă societatea în care trăiește. Nesupus și răzvrătit are parte de aventuri tragicomice pe care singur le provoacă, fiind un adevărat „maestru al evaziunii” (după critici, un fel de Huckleberry Finn).
O carte care, odată citită, ne ajută să înțelegem că fiecare adult este rezultatul întâmplărilor de viață de care a avut parte copilul care acesta a fost cândva. Că orice adult poartă în el o bucată din lumea trecutei sale copilării.
Da, și Attila Bartis descrie, în „Plimbarea”, realitatea văzută prin ochii unui copil. O realitate tristă, corespunzătoare unei perioade tulburi. Spațiul acțiunii este situat tot în est, foarte probabil tot în România, țară în care și acest autor s-a născut.
Pe textul:
„György Dragomán – „Regele alb”" de vlad sibechi
RecomandatCitesc cu interes poemele de pe aceste pagini și, deseori, rezonez cu ele.
Parcurg și eu, alături de autor, „drumul invers”:
„de ce primesc nici eu nu știu
dar am un mers de suflet viu”.
Și, pentru că „viața-i otrava care trece prin trupuri pe rând”, vine și rândul meu. Atunci mi „se rupe căluțul de lemn” și simt că „nu voi mai alerga niciodată la fel”.
Iar despre viitor:
„nu știu
ce calendar socotește distanța
dintre încă nu și lumea cealaltă”
Frumoase versuri.
Dacă le-am „simțit” altfel decât și-ar fi dorit autorul, cer iertare.
o cititoare
Pe textul:
„38 octombrie" de Vasile Munteanu
Am confundat forma imperativă \"nu fi!\" cu forma conjunctivă \"să nu fii\"
iertare! :)
anamaria
Pe textul:
„Soluție" de florian abel
eu zic așa:
Abel, fii băiat cuminte și să nu fi supărat;
te rugăm să iei aminte când vei fi admonestat
că scrii, dragă Floriane, ba c-un „i” ori ba cu doi
după cum e soare-afară ori e ploaie și noroi;
dintre fiii lui Apollo (că avea vreo trei copii)
tu să ceri să fii-n poveste cel mai mare dintre fii;
știu că prâslea e cel care peste tot va-mpărăți
dar așa-mi rimează mie jocul verbului „a fi”.
Ia-o ca glumă, F.! Te rog, nu te supăra. :)
anamaria
Pe textul:
„Soluție" de florian abel
Alexandr Soljenițîn nu mai poate scrie, săracul, decât despre îngeri, acum. S-a dus...
Eu n-am vrut să te întristez, nici să te stârnesc. Mi-ar plăcea să vorbim despre carte. Citește-o, dacă vrei. Crede-mă, merită!
Și da, se poate „mai gulag de atât”. Dar cred că tu bravezi. În fapt, știi asta.
pl. „gulaguri” :)
cu aceeași veche prietenie,
anamaria
Pe textul:
„O carte-mărturie: Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn" de Roman Anamaria
Așadar, să fii atent cum scrii verbul \"a fi\".
În rest, să nu fi prea atent că nu mai e necesar. Pur și simplu, \"fi\"...
anamaria
Pe textul:
„Soluție" de florian abel
Mulțumesc de semn, Daniel.
Pe textul:
„O carte-mărturie: Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn" de Roman Anamaria
Și copilăria mea are, ca punct de reper, un cireș doborât pentru a face loc altor proiecte. Chiar dacă motivele sunt altele, durerea este aceeași. Și, da: „alea coapte, din vârf!” erau întotdeauna cele mai dulci.
Modalitatea de a prezenta aceste întâmplări, felul în care îl faci pe cititor să rezoneze cu ceea ce ai trăit atunci, cu ceea ce simți acum, rememorând, sunt remarcabile. Un text limpede, cursiv, care îmbogățește spiritual.
Felicitări, Victor!
anamaria
Pe textul:
„Recviem pentru bunici (II)" de Victor Potra
Te-am citit mereu dar n-am lăsat semn.
O fac acum pentru a-ți spune (sunt, totuși, convinsă că știi!) că deși „timpul se măsoară după căderi” se întâmplă și înălțări, deopotrivă. Uite: în orașul meu au înflorit castanii a doua oară :) Așadar, de pe aceeași creangă cad castane coapte și luminează ciorchini de flori!
Ar mai fi ceva: de unde se cumpără bagheta aceea? Aș avea și eu de transformat în jucării câte ceva... :)
anamaria
Pe textul:
„scarborough fair" de emilian valeriu pal
