rodicacondruz

Un hot. Muză,ai furat pe negândite Liniștea. Credeam,că toate fuseseră rostite Și-nchise porți aveam. Pe culmi ce nu visam Să urc,m-ai înalțat, Și-mi părea

Și dacă vrut-am În anii tineretii mele Ca să devin artistă Că aceasta credeam că pot să am , Cu-o rană-n piept și jele Renunțat-am .Și nu sunt tristă . Ales-am calea plaiurilor Și nu

Cititu-mi-ai a mea carte Spuneam cândva, de mult nu prea. Și-acum iar am parte Să mă citești, dumneata ! Mă joc, știind, că știi că știu Și scriu, ca să citești, de ce ? Aș vrea

Te iubesc Așa cum cred că ești Chiar dacă Mai porți orgoliul coamei oranj. Te iubesc Așa cum știu că ai sufletul Chiar dacă Regreți treptele neurcate. Te iubesc Așa cum cred

Te-nalță un soare Biciuie cruda ninsoare Cui să-i dai crezare ? Păcatu-i fără valoare. Întuneric pătrunde Flacăra plăpândă De lumânare ,unde Inimă flămândă Caută soare ?

Coborând pe firul apei la vale Alergam prin prundul care Tresăltau ale mele atingeri Lacrima sub picioarele goale Intona a mele plângeri Năpădite de negre gânduri.

S-a scurs ziua de Mai Ultima. Și-acum îmi dai O floare Ca s-o adaug În astă zi de-ntâi Buchetului care A început să fie mare. Și astăzi trebuie s-adun Doar zilele bune Să-mi

Dac-ai ști, câte nu știi și nu pot ca să-ți spun... Mă chinuiesc,mă frământ,că știu, Că nu știi, câte aș vrea să-ți spun, Și nu pot ca să spun... Dac-ai ști, de câte ori am vrut să-ți

Au înflorit castanii!... Policandre tăcute Îmbie romanța... Șoaptele sunt mute Căci vântul le poartă departe Rămâne speranța. Au înflorit castanii! Picuri de dor se scutur Fără

Cu\" Măr de lângă drum\" în glasu-mi încă crud Dulceag, suav; drumețu-l chemam. Cu suflet dârz, sau sfidător și-aproape nud În \"1907\" auditoriu-ntreg eu convingeam. Cu glas duios, cu

Mi-ai spus; când surâd că-ți place Mi-ai spus, să surâd, că-mi stă bine, Te-ascult,ca un copil când tace, Mă-mbujor, că mi-e rușine. Surâsul meu trezește-n tine noi fiori, Și-ai vrea

Tineri fete și băieți-ntr-o toamnă Au plecat spre Bucium la răcoare, Teniși în picioare, Sus la vie la cules. Zâmbete, veselie, soare, Lumea-a lor era, Căutau răcoare, Și sub teiul

De dragul tău,eu am cules Floarea de trifoi ce a rămas În pajiștea tăcută, nelocuită des, Și-am așezat-o-n păr, ca de pripas. Un șopot lin,fremătător venea Din deasa pădure de

Echipei feminine de gimnastică in urma victoriei de la Atena. Fluturi albi, în zbor șăgalnic, Bat din aripi, corzi de mandoline, Din picioare bat; trompete,castagnete, Se

Sărută-mi ochii verzi E, ce am mai frumos, În ei adânc să te pierzi Îndelung privește-i duios. Culege-mi roua din ei Căci poartă atâta fericire, Cu-a lor atingeri fă ce vrei Și

Printre fulgi firavi ce se pierd, Biciuindu-mi fața și mi-o dezmierd Salut în treacăt, pe-un cal ridicat Acel viteaz și brav bărbat. Răscolesc în grabă printre rafturi Scrisuri vechi și noi,

Păzeam în tăcere suflarea-i rară Și știri, B.B.C.-ul pe-nfundate ascultam, Să nu pătrunză din odaie afară Printre pereții firavi de bloc ce-aveam. Parlamentări șoptite-n camera alăturată Și

Un geruleț pătrunde în oase, Și vânticelul fișghiuie fața. Pașii mă poartă cu priviri pioase La mormânt. De depatrte-i văd albeața De pudra ce-a căzut de dimineață. Pe cruce, doi ochi Din

Respir adânc pământul ce mustește De mult, mult preaplin primăvăratic Și-atunci simt cum inima înnebunește Preaplinul inimii în anotimp tomnatic. Și-au deschis porțile în ură norii