Amintiri.

Cu\" Măr de lângă drum\" în glasu-mi încă crud Dulceag, suav; drumețu-l chemam. Cu suflet dârz, sau sfidător și-aproape nud În \"1907\" auditoriu-ntreg eu convingeam. Cu glas duios, cu inima îndurerată De mamă, făceam din \"La icoană\", Și cea mai dură inimă să fie-nlăcrimată. Trăiam și transpuneam aceste rime A versurilor clare și fără de egal Pe scenă, c-aveam desigur în vene Ceva-născut, ce moare doară la final. Puteam să fiu lumina ochilor chiar la bunicu, Puteam să urc mai sus la rampa... De nu-mi dădeai un \"cot\" tu Vitcu, Și-n piept n-aveam o mică rană.