rodicacondruz

Te iubesc Așa cum cred că ești Chiar dacă Mai porți orgoliul coamei oranj. Te iubesc Așa cum știu că ai sufletul Chiar dacă Regreți treptele neurcate. Te iubesc Așa cum cred

În fața morții... De-o fi a ta N-oi plânge, Sau poate da. Deși secată Va fi glanda De cât a plâns Până-n ziua asta. Voi cugeta, De voi avea răgaz La ce-a

Tineri fete și băieți-ntr-o toamnă Au plecat spre Bucium la răcoare, Teniși în picioare, Sus la vie la cules. Zâmbete, veselie, soare, Lumea-a lor era, Căutau răcoare, Și sub teiul

S-a scurs ziua de Mai Ultima. Și-acum îmi dai O floare Ca s-o adaug În astă zi de-ntâi Buchetului care A început să fie mare. Și astăzi trebuie s-adun Doar zilele bune Să-mi

Roua încă lucește, Soarele bate călduț, Lacul încremenește, E liniște și e placut Doar pasărea mai ciripește. Privesc zarea Dar zarea-i mică, Îi caut cărarea, Dincolo de

Au înflorit castanii!... Policandre tăcute Îmbie romanța... Șoaptele sunt mute Căci vântul le poartă departe Rămâne speranța. Au înflorit castanii! Picuri de dor se scutur Fără

Dac-ai ști, câte nu știi și nu pot ca să-ți spun... Mă chinuiesc,mă frământ,că știu, Că nu știi, câte aș vrea să-ți spun, Și nu pot ca să spun... Dac-ai ști, de câte ori am vrut să-ți

Și dacă vrut-am În anii tineretii mele Ca să devin artistă Că aceasta credeam că pot să am , Cu-o rană-n piept și jele Renunțat-am .Și nu sunt tristă . Ales-am calea plaiurilor Și nu

Știi bine Scrâșnesc în strânsoare dinții Blestemi soartă, blestemi părinții, Să fii mai mult decât ești Dorești, și scrâșnești. Cumplită a iernilor soartă, Știi bine cine ești, Te

Un geruleț pătrunde în oase, Și vânticelul fișghiuie fața. Pașii mă poartă cu priviri pioase La mormânt. De depatrte-i văd albeața De pudra ce-a căzut de dimineață. Pe cruce, doi ochi Din

Păzeam în tăcere suflarea-i rară Și știri, B.B.C.-ul pe-nfundate ascultam, Să nu pătrunză din odaie afară Printre pereții firavi de bloc ce-aveam. Parlamentări șoptite-n camera alăturată Și

Printre fulgi firavi ce se pierd, Biciuindu-mi fața și mi-o dezmierd Salut în treacăt, pe-un cal ridicat Acel viteaz și brav bărbat. Răscolesc în grabă printre rafturi Scrisuri vechi și noi,

Echipei feminine de gimnastică in urma victoriei de la Atena. Fluturi albi, în zbor șăgalnic, Bat din aripi, corzi de mandoline, Din picioare bat; trompete,castagnete, Se

Rece și neprimitoare-i parcă Odaia mică atât de dragă mie. Geană de primăvară s-arată Eu scotocesc în vrafuri o mie... Din vechi amintiri alb-negru, Chipuri senine, copii

De dragul tău,eu am cules Floarea de trifoi ce a rămas În pajiștea tăcută, nelocuită des, Și-am așezat-o-n păr, ca de pripas. Un șopot lin,fremătător venea Din deasa pădure de

Mi-ai spus; când surâd că-ți place Mi-ai spus, să surâd, că-mi stă bine, Te-ascult,ca un copil când tace, Mă-mbujor, că mi-e rușine. Surâsul meu trezește-n tine noi fiori, Și-ai vrea

Respir adânc pământul ce mustește De mult, mult preaplin primăvăratic Și-atunci simt cum inima înnebunește Preaplinul inimii în anotimp tomnatic. Și-au deschis porțile în ură norii