Rece și neprimitoare-i parcă
Odaia mică atât de dragă mie.
Geană de primăvară s-arată
Eu scotocesc în vrafuri o mie...
Din vechi amintiri alb-negru,
Chipuri senine, copii
Mișcări tandre, ridică poala rochii,
Foșnește faldul și glezna arată,
Roșesc, plec pleoape, acoperă ochii,
Simt doar privirea ce nu s-arată.
Și-apoi tresar, mă-ntorc, te caut...
Ai
O mare albastră
Și-n colț, un rest de viață...
O mână,
Ce-a fost cândva, odată,
Altceva...
În depărtare, creste,
Din adâncuri se înalță
Cu a lor poveste
Și a lor trecută viață.
Iată-mă-s fotograf
De clasă...
Tablou-l șterg acum de praf.
Din el se revarsă,
În colțul stâng
Un reverber neaprins,
În dreapta, sta cel drag
Cu-n aer, să-l plâng
Că-n poză l-am
Foșnește pădurea în lină adiere ,
Se clatină clopoțeii de plăcere ,
Chicote înăbușite înalță mușchiul
N-atingă nimic ,iscoada ,ochiul...
Că nu-ndrăznesc să știu o taină ,
Să dau în
Să inventez aș vrea ceva...
Ce poate oricine ar vrea ,
Să nu existe cuvântul dumneata ,
Să-ntineresc ,mult aș vrea.
Să nu existe boli in lumea asta ,
Nici lacrimi triste si de dor
Cerșetori la al lor drept...
Un petic de hârtie ,cu-antet
Și cu ștampilă...
Balcanică ceartă ,
Comunistă listă ,
Bătrâni cu tristă soartă ,
Și-o față...de artistă .
Două copile
Îi vesel românul mereu ,
Așa a fost ,și-așa va fi neâcetat
A fost ,este ,va fi-ncercat de greu
Dar zâmbetul ,speranța nu și-a uitat.
Se-mbată-n versuri ,în glume și cânt ,
Și tot mai
Fac nuntă săracii
C-așa e datina ,
Fac nuntă și bogații
Că-i altceva...
Se veselesc săracii
În horă ei se prind ,
Petrec ,dar ,și bogații
Și fumuri își aprind .
Pe cea săracă o
Privesc prin irișii tăi,
Pătrund în inima ta,
Și văd:
Îmi surâde, oranj-calm,
Îmi surâde, verde-speranța,
Surâde, albastru-balsam,
Și râde roșu-iubirea.
Sunt eu în toate
Roua încă lucește,
Soarele bate călduț,
Lacul încremenește,
E liniște și e placut
Doar pasărea mai ciripește.
Privesc zarea
Dar zarea-i mică,
Îi caut cărarea,
Dincolo de
Căpriori și căprioare...
Monticuli de piatră, roată așezați,
Căprioare-n floare, în tuș colorate,
Și câțiva căpriori,frumoși,moțați,
Cu coamă, țăcălie, șăpcuțe, mustăți
Să fim.
Să fim prieteni doar,
Atât mai cer acum,
Să fim amici măcar,
În întunecatul drum.
Să fim nostalgici, sentimentali,
Căci amintirile nu pier,
Să fim în ecouri
Știi bine
Scrâșnesc în strânsoare dinții
Blestemi soartă, blestemi părinții,
Să fii mai mult decât ești
Dorești, și scrâșnești.
Cumplită a iernilor soartă,
Știi bine cine ești,
Te
În fața morții...
De-o fi a ta
N-oi plânge,
Sau poate da.
Deși secată
Va fi glanda
De cât a plâns
Până-n ziua asta.
Voi cugeta,
De voi avea răgaz
La ce-a
Sufletul tău,
A nins toată noaptea, și-a așternut
Strat gros de vată, albă zăpadă,
Ninge fulgi mici și-acum ne-ntrerupt
Nici urmă, nici pași sa nu se vadă.
Fulgii-s
