Rodica Lupu

suntem oameni, mi-ai spus. totuși azi mă simt infirmă de-o jumătate. doar un picior aleargă să-mi apere vulnerabilitatea. doar o mână adună firimiturile căzute cândva de la cina de

Þi-am inhalat tăcerea, rostită doar în gânduri. Mi-am umplut pieptul cu ea, apoi, m-am ghemuit în liniștea ei, undă ce-ți mângâie fruntea. Sunt aici, ți-am spus, evadată din umbrele

am muncit din greu cu dăruire pentru o pâine și o împlinire am crezut că-mi fac un rost în viață tot făcând economii de piață am trăit mereu de azi pe mâine tot sperând la vremuri mult mai

cerul s-a oprit pe case cu omătul dintr-un nor ni le-a decorat ca-n basme cu-n troian de puf ușor straie noi au și copacii încoronați ca niște regi curioși s-au strâns piticii însoțind

să-mi rostogolesc lumina pe furiș să-mi cioplesc starea de spirit conturu-i de forma nimicului să-mi caute osemintele-n iarbă încolțite în strigătul ferm al iubirii să mă las răpusă de

sunt confuză niarne e-atâta nonsens nu-l mai pot respira mă rupe în pro și contra argument nu înțeleg de ce semnificația unui cuvânt se divide în direcții contrare mi-ai spus că din pământ

rază de lumină- scară-ntre cer și pământ candelă aprinsă

se adună deodată îndoială palme adâncite ca pentru iertare revarsă orizonturi curgând în așteptare privirile-mi topesc ziduri încremenite înfruntând zeii din iriși mă ridic deasupra

sunt claunul care-și ascunde tristețea prin buzunare mâinile-n gesturi jonglează eșecuri unu doi trei…pași salt mortal peste tăcere… …suspans claunul-și schimbă înfățișarea ochii-i

pierdut în tăcere adâncul pădurii intră în mine sufletul meu rătăcitor adiere de vânt strigăt aparte plimbându-se-n aer ecou rătăcit frunze foșnind murmur în gând luceafăr

sportiv în ring- un fir de sânge pe arcada-i mască pe față

strașnic doare despărțirea curând va-nfige colții-n mine mi te păstrez un colțișor de gânduri vorbesc cu ele până-n zori se face ziuă trec tramvaie de-abia apuc sa te-nvelesc în

astăzi niarne n-ai mai fost ca înainte astăzi te-ai desfrunzit de stările tale ți-ai aruncat teama în zborul păsărilor ai oprit și pentru tine o aripă să poți pluti ușor peste viața-ți subțire

Să uit de eresul născut în pripă, numărătoarea să înceapă de la doi. Când ceasul ruginit, ora-și disipă, gândul să mi se-ntoarcă înapoi. Aș vrea să păstrez totul intact, ca pe o frescă antică

mai demult nu știam niarne de ce bat clopotele acum duminecă de duminecă le aud vorbindu-mi despre prăpădul din noi și setea de păcat sugrumând candoarea atâtor turme de miei despre profani

patru cuvinte înzăpezite așteaptă-n mormane de-omăt plutesc prin aer de primăvară cu o mireasmă dulce de dor inima-mi saltă de nostalgie când aripi de fluturi ți-or bate în geam de le

o goană dă iama-n secunde hăituite de lupi flămânzi șuieră gloanțele oarbe un desiș lăuntric ascunde cohorte de gânduri hăitași lacomi adulmecă păcatele primul glonte-i o

știu niarne că neantul e viu iar punctele-i cardinale se strâng la răscrucea nopții acolo mi se adună și visele foșnind despletite cu ochii-necați în lumina propriului meu har dorințele-mi

când m-ai invitat la dans, cuvintele se lipiseră de noi. prin manecile-ți largi, rostogoleai urme de dragoste, umezindu-mi degetele ca înaintea primului sărut. în cercuri de vis ne roteam,

Mi s-a așezat pe umeri, manta argintie de stele. Un dans pe-ntinsa maramă de gheață, îmi leagănă diamante de țurțuri în barbă. Coborând pe frânghii de raze-nghețate, înșirate pe ziduri de

mă detașez de lume la marginea ei în tăcere-ți aștept pașii să-mi calce spinii însingurării răbdați doar de pietre apari ca un heruvim transparent lunecând peste o după amiază

am înțeles cum anul acesta mă ține strâns de mână oricât m-aș fi lamentat că nu vreau să-l urmez mă decantase deja în măruntaiele clipelor sale mă savura ca pe propriu-i abur emanat de

voluntar traversez oceanul iluziilor nevăzutul își plânge irișii sângerii răbdarea-și aruncă năvodul cuvintele se zbat mai departe ca peștii ușile raiului rămân

pe rafturi de singurătate ostoiesc iluzii tainice voalate-n izul veșniciei crengi îmbătrânite-mi convertesc virginul verde din ramul copilăriei gravuri de nori strălucitori în