nu știam niarne de ce bat clopotele

mai demult nu știam niarne de ce bat clopotele acum duminecă de duminecă le aud vorbindu-mi despre prăpădul din noi și setea de păcat sugrumând candoarea atâtor turme de miei despre profani dezbrăcați de iertare înveliți cu legile noi când nu sunt atentă niarne mă lovesc în creier în ureche îmi bat cuie pe șira spinării carnea mi-o sfârteacă-n regrete glasul lui dumnezeu tremură-n dangăt pe cruce dumineca cerul se-apleacă peste mine îmi deschide poarta să intru într-o durere sfâșietoare să mă nasc miel învelindu-mi vina-n omăt de zăpadă să ascult bang bang bang-ul ca pe-o prevestire a morții ce va să vină clopotele-mi vorbesc întruna niarne îmi spun că mai am timp să schimb frica asta infernală cu avântul nemăsurat că pot muta chiar și munții din loc că mai am timp să mă îmbrac să îngenunchez și să rezonez cu big bangul lui dumnezeu 15 ianuarie 2011