s-ar putea spune niarne

s-ar putea spune niarne că-n somn murim aruncând amintirile peste ceilalți ca umbrele care se așează pe mormintele sfinților bântuindu-le sufletul cu miresmele cosmice umblăm prin trecutul lor le cernem înțelpciunea să rodească-n rădăcini apoi ne trezim reîncarnați din huma în care cresc spinii dăm năvală să schimbăm direcția nu știu cărui foc ne-mbrățișează fumul lui nu mai vedem doar simțim căzătura ca pe-o durere a unui olog care-și jeluiește piciorul amputat of niarne s-ar zice că prin noi trec toate râurile pământului rămânând în urma lor prundișul pe care alunecăm niciun răsărit nu ne rămâne pe retină totdeauna timpul îi suflă respirarea-n asfințit ca niște somnambuli ne avântăm pe acoperișul lumii mânați de volnicia sorții trezirea însă are gustul somnului când ne sărută buzele cu lacrima muiată-n tină este mai dulce decât apa de care tot însetăm 9 octombrie 2011