port un nume niarne

port un nume niarne la fel ca toată lumea asta botezată numai și numai pentru a se deosebi unul de altul și pentru clarificarea încrengăturii genealogice închipuie-ți niarne un copac botezându-și frunzele pe câte morminte ne-ar fi dat să călcăm atunci când ele pier să nu mai vorbesc de lacrimile plânse de ploile cerului sau de suspinele copacului îndoindu-și în bătaia vântului ramurile fremătându-și-le de durerea goliciunii cu noi este altceva noi ne îngropăm în tainele pământului mort peste mort inimă peste inimă primindu-ne botezul pământului cu un pumn de țărână numele rămânându-ne înscris doar într-un pomelnic vom trece prin aurore subpământești adăstând laolaltă printre șuvoaie de patimi veșnicia lor alimentează respirația planetei și cu fiecare nume stins vibrația-i crește misterul m-am întrebat de ce a ales dumnezeu să ne zămislească din pământ apoi să ne încredințeze tot lui sigur că el cunoaște această taină chiar are o logică niarne pământul ar fi mai sărac și lipsit de măreția regenerării substanței sacre toată cunoașterea ei ar fi fost o nespusă risipă a închipuirii lui am fi putut răsări mai simplu din semințe botezându-ne copaci pierind în mituri sau neant și nu mai puteam afla această artă a procreării ar fi bine când stăm sub copaci să ascultăm atenți strigătul închis la hotarul dintre cer și pământ care ne osândește să cărăm cu noi lumina adevărul și iubirea știu că săvârșim păcate niarne că nu vrem să vedem să știm și să iubim 22 mai 2011