mă stăpânesc niarne să fac un gest

mă stăpânesc niarne să fac un gest fără să cuget intenția s-ar putea voala iar eu aș trece prin acest veac cu o tristețe din ce în ce mai mare pentru că nu am fost înțeleasă mi-aș ridica privirea spre lumina cerului iar ochii mei atotînțelegători și-ar lepăda lacrima luminii ca un iezer sfânt aburul dimineții atâta frumusețe înaltă aș cuprinde și atât de sus mi-ar zbura sufletul încât aș umbla printre lucruri cum umblă îngerii prin aurore mâinile mele la fel de înțelegătoare mi-ar pecetlui rugăciunea cu semnul sfânt sigur niarne vreau să-mi curățesc cugetul să-mi clătească ochiul să-nmoi în el și mâinile iar gestul meu să fie perceput cu o înțelepciune lipită de gânduri m-aș simți vrednică atunci să trăiesc printre oameni știind că văzul și pipăitul le sunt ca cea dintâi scriere a nevăzătorilor nimic nu-mi este mai nemulțumitor decât un zvon ce trece din gură în gură pe deasupra noastră în mine niarne cuvintele-mi vorbesc despre păcatul ce-apasă pe îndoială mă străduiesc să-i tălmăcesc înțelesul și fără să vreau îmi răsună că orice ridicare de sprânceană tot semn de îndoială rămâne 10 mai 2011