variantă

ce rău îmi pare c-am plecat și ți-am uitat privirea acasă pe drumul meu întortocheat gândul la tine mă apasă cu greutatea unui cer deschis și plin de amănunte cu stele care nu mai pier din ochi și aduceri-aminte pe firul vieții amândoi ne-ncolăcim pe timp liană un licăr de lumină îl dezdoi și-l înfașor pe gând coroană să-mi fie pribegia mai ușoară și în orbire să te am vedere din versul scos din călimară mi-l fac un evantai de adiere mi-aș vinde dorul prin străini cu tona-n mii de vedre ambalat pe vrej l-aș înnoda printre ciorchini cu damful lor amețitor să mă îmbăt 20 martie 2011