inima asta nouă

cu gesturi mecanice mi-am conturat o inimă nouă i-am ales apoi o culoare fără umbre regrete sau dor am cusut-o cu gânduri de piele să mă-nvelească sângele ei proaspăt fără obstacole să-mi lunece lin și vertical ca o procesiune de îngeri adăpostit de el aș rămâne până seara târziu când toată tăcerea ar începe să fumege amintiri atunci aș reveni spunându-mi în gând că nu trebuie să adorm ci să veghez să nu mi se trezească culoarea să mă inunde în cascade sângerii regretele-mi vor trezi durerea și-n ea n-aș mai încăpea iar dorul odată trezit mi-ar omorî vibrațiile da o să-ngenunchez lângă cuvintele bolnave de singurătate am să le așez cu grijă pe fiecare în inima-asta nouă până când m-or învăța să mă jertfesc unor sfinți 17 martie 2011