nu mai sunt aceeași

nu mai sunt aceeași, cu golul acesta ascuns în dimineți. încerc să-mi dezlipesc ochii de la primele raze, scuturându-mă lin, de undele tăcerilor si ale gândurilor. din șirul lor, nu-ți mai pot întoarce chipul spre mine. s-a schimbat totul, de când am plecat. mâinile nu pot opri distanța dintre noi, doar umbra-ți întâmplătoare ți-am oprit-o sub zidul cerului, ruptă-n o mie de clipe. când adorm, somnul mă-neacă de parcă aș fi înghițit o mare, prin care înoată durerile facerii. uneori liniștea mi se împlântă ca o stare de veghe, mă pierde-n uitare până când ochii-ți negri `mi-azvârle priviri printr-o frânghie de rază, lăsată-n jos de-o stea. mă întețesc apoi vânt, vuind peste depărtare, scrutând orizontul, cristalizându-mă apoi, amintire ce-ți rătăcesc cu timpul, pe întins. 6 martie 2011