Spune-mi, de ce?

Aveam nevoie de cuvintele tale, de încurajare. Mi-au pătruns în suflet, au rămas acolo, ca un ecou, al tău. Cu un balsam vrăjit, mi-ai acoperit rănile, uitate de-o viață, acum, nu pot să te uit. Răbdarea, a fost încercarea ta. Regret, nu ai ținut cont de ea, te-ai grăbit, cu o vorbă m-ai rănit, acum, eu, nu pot uita. Ah! Zbucium lăuntric, haotic mă răvășești, tu, de iubire, simt cum mă golești. Nu mai am suspin, s-a pietrificat, containere de gheață m-au împresurat. Tânjesc după căldura, vorbelor tale, aș vrea ca gheața, să curgă-n șiroaie. Acum, răbdarea, va fi și încercarea mea! 13 iunie 2009