Rodean Stefan-Cornel

Mă duc repede să caut niște cenușă, sper să găsesc și să mi-o pun în cap. Bineînțeles că ar fi fost mai bine să nu-mi scape un \"ă\" la tastare și să scriu \"că-acuma\", în loc de \"c-acuma\" (ritmul ar fi rămas la fel de bun, dar cuvintele ar fi sunat puțin mai bine cu acel \"ă\" întercalat). Ãsta este riscul atunci când se editează direct pe pagina \"Agoniei\" și când inspirația și capacitate de versificare o iau înaintea tastelor. Mai este și riscul pe care cineva și l-a asumat (și la încurajarea celorlalți) de a citi foarte atent ce scriu prietenii(și când te gândești că, la textele de mai sus ale colegului Ruse, de data asta chiar am fost \"foarte indulgent\", nici măcar nu i-am spus că \"pumnul\" nu rimează cu \"unul\", în prima epigramă, iar \"testamentul\" nu rimează cu \"poetul\" în ultima replică).
Mulțumesc, Florin Rotaru pentru vigilență și pentru poantă, foarte bună (deși \"c-acuma\", dacă în loc de \"ă\" intercalat cum am spus, ar primi o literă la urmă, ar suna ca ceva personal, nu ca o injurie adusă unioniștilor, ci ca o continuare a primelor două versuri în care arătam că suntem triști și dezamăgiți).
Cu prietenie pentru toată lumea și fără supărare,
Cornel Rodean

După cum am înțeles eu, este o epigramă bazată pe ironie, e drept, ironie foarte fină și făcută pe o temă foarte sensibilă, mai ales pentru cei \"de dincolo de Prut\" (apropo de titlul epigramei, foarte inspirat). Îmi închipui cât de greu (ca om trăitor în Republica Moldova) dar și ușor (ca epigramist) îi este confratelui Cuzuioc să ironizeze această trăsătură a poporului român: adică, după cum sugerează și catrenul de mai sus, a avut loc o \"Unire istorică\", ne amintim de ea, vorbim frumos, dar acum nu facem aproape numic pentru a o \"finaliza\", că \"așa e românește\".
Dragă confrate Ion Cuzuioc, din neatenție nu ai tastat o liniuță de \"unire\" (ca să fim în temă) între \"o\" și \"a\" și din această cauză este o scăpare de ritm la versul al treilea; în mod firesc el ar fi așa: \"Și-am rămas doar c-o-amintire\".
Îmi permit și o completare, care susține epigrama de mai sus:

Când vorbim de \"două maluri\"
Foarte rar, din An în Paște,
Politicieni \"fac valuri\"
Și-un alt Cuza nu se naște...

Cu prietenie,
Cornel Rodean

Fiind vorba de o ghicitoare dublă, iar cele două cuvinte (soluțiile) având legătură unul cu celălalt (cheia fiind tocmai \"litera schimbată\"), este evident că, spre deosebire de ghicitorile clasice, aici \"nu merge pe încercate\" (cine a găsit două cuvinte care să respecte condițiile cerute și temele din text, înseamnă că a găsit în mod evident rezolvarea și nu mai avem ce discuta); de aceea, până la rezolvare eu o să mai postez din când în când \"câte ceva\" în ajutor (în aceeași idee, pot răspunde și la întrebări, pentru a da lămuriri).
Cornel Rodean

Foarte util textul, în opinia mea, Nae Bunduri. Felicitări din toată inima! De asemenea, apreciez că toate comentariile de până acum au fost binevenite. În ceea ce privește duelul de pe Agonia, în opinia mea el este destul de greu de susținut. În mod paradoxal, interactivitatea, posibilitatea de intervenție rapidă a mai multor epigramiști, de multe ori are efecte negative, duce la îndepărtarea de problema principală, practic, de multe ori întrerupe chiar un duel început. Bineînțeles că nu putem limita și condiționa participarea colegilor la replici și dueluri, dar, pe lângă multele avantaje pe care le aduce internetul epigramei, în domeniul duelului este și acest mic dezavantaj. Am încercat și eu pe acest site multe replici, dintre care unele s-au transformat în dueluri (îmi amintesc recent de un scurt duel purtat cu Carmen Anghelina, pornind de la o epigramă a lui Nae Bunduri, dintr-un grupaj despre femei (parcă se numea \"Femeia eterna poveste\", un grupaj pentru un concurs la Urziceni, cred), dar mi-au plăcut și altele.
Și, ultima problemă, ca o completare la materialul postat.
A da o replică, a intra într-un duel, este și un semn de apreciere și de respect pentru cel cu care duelezi. În acest sens apreciez ca benefic pentru epigramă faptul că și începători încearcă replici (slabe) la unele epigrame bune și nu cred că trebuie descurajați, dar, sincer să fiu, mi se pare nefiresc atunci când epigramiști cu o oarecare experiență, care știu câte ceva despre prozodie, postează replici cu greșeli mari din acest punct de vedere.
Cu toată admirația pentru toți cei de mai sus,
Cornel Rodean

Apropo de versul \"Uniți au fost, precum e pumnul\"

Ioane dragă, suntem triști,
Dezamăgiți peste măsură,
C-acuma, la unioniști,
Li se cam bagă pumnu-n gură.

Cu speranțe (tot mai slabe),
Cornel Rodean

Îmi permiteți și mie?
Se pare că autorul a construit această poantă încercând să îmbine două tehnici (una este la granița dintre paradox și absurd, iar cealaltă se bazează pe un calambur). Deci, pe de o parte, autorul epigramei ne sugerează că nu era normal ca tatăl să-și trimită fata la urolog, pentru că acesta rezolvă doar problemele bărbaților (din versul al treilea rezultă chiar că în concepția autorului, fata ar fi trebuit să meargă la ginecolog). Aceasta este pregătirea poantei. Poanta s-ar explica astfel: eu nu sunt ginecolog, să mă pricep la fete, dar dacă tatăl tău te-a trimis la mine (la urolog) atunci tu ai \"prost tată\" (calambur cu dublu înțeles care accentuează absurdul situației).
Până acum am susținut demersul autorului și am încercat să demonstrez că poanta are înțeles.
Da, dar...
Întregul eșafodaj pornește de la o premisă greșită: nu sunt medic, dar știu (sper să nu greșesc) că urologul se ocupă de problemele aparatului urinar (vezi și DEX), atât de la bărbați, cât și de la femei și, în această situație paradoxul și absurdul pică, iar calamburul nu mai are rost, tatăl nemaifiind prost (în paranteză fie spus și eu am fost cu fiica mea la urolog, la tratament pentru o infecție urinară, după o criză groaznică)...
Cu prietenie pentru ambii,
Cornel Rodean

Anca Roshu
Am câteva obiecții la comentariul dumneavoastră (stați liniștită, nu mai insist cu problema \"mulțumirilor adresate partidului și conducătorului iubit\", cu atât mai mult cu cât vă înțeleg tot mai mult și chiar vă dau puțină dreptate):
Acuratețea argumentării într-o dezbatere, \"gentilețea\" unei intervenții, chiar dacă exprimă o opinie contrară, \"tactul diplomatic\" (am pus între ghilimele cuvintele dumneavoastră), nu vin automat odată cu înaintarea în vârstă, ci depind, în opinia mea de trei grupe de factori:
- cei care țin de aptitudinile personale;
- cei care țin de \"bunul simț\" și de educația primită în familie;
- cei care țin de autoeducație și de educația instituționalizată (iar aici putem face din nou subclasificări multiple, trecând pe la cultură, civilizație, etică, învățământ, experiența profesională ș.a.m.d.).
Sper că nu v-am agasat cu aceste considerații, dar poate mai citesc și alții...
Cu aceeași prietenie,
Cornel Rodean

Dane, mulțumesc foarte mult că mi-ai recomandat să intru pe pagina doamnei Ina Cîrlan, nu o cunoșteam (inițial, citind textul de mai sus, am crezut că este un personaj imaginar, folosit ca pretext pentru acea scrisoare) deoarece eu m-am înscris în Agonia în martie 2008, iar domnia sa nu a mai postat nimic parcă din februarie același an.
Doamnă Ina Simona Cîrlan, am înțeles că aveți pentru mine un mesaj \"secret și personal\" și în acest scop trebuie să vă dau adresa. Dar nu v-ați gândit că voi face și eu public mesajul așa cum a făcut Dan cu scrisoarea pe care i-ați adresat-o? Și apoi, v-ați întrebat cât timp vă ia până îl \"terminați pe Norică\"? Dacă după ce îl terminați pe el și vă \"îndreptați în viteză\" către Sibiu (și spre mine) intră în vigoare legea aceea năzdrăvană în urma căreia niciun mesaj transmis prin e-mail nu mai este \"secret și personal\"? Vă liniștesc tot eu: cu păstrarea confidențialității nu vă faceți probleme că sunt militar de profesie și am avut în primire documente clasificate la cel mai înalt nivel de secret, deci știu să păstrez un secret, nu ca Norică. În ceea ce privește cealaltă întrebare, nu cred că cei ce vor fi pusi să citească și să stocheze informatiile din mesajele transmise prin e-mail vor avea atâta inteligență și simț al umorului încât să înțeleagă scrisoarea dumneavoastră. Sau asta o fi de rău... Doamne ferește!
Aștept cu nerăbdare (vorbesc serios)!
Dane scuză-ne că ne folosim de pagina ta (și tu te-ai folosit de scrisoarea Inei)
Cornel Rodean
cornel_rodean@yahoo.com

Doamnă Anca Roshu,
În primul rând mă bucur de trecerea dumneavoastră (pentru prima dată, cred) prin pagina mea.
Textul meu, după cum am mai spus, este doar o simplă informare, iar stilul pe care l-am ales este cel care mi s-a părut mai potrivit pentru așa ceva; în comentariile anterioare (în cel din 21 ian. ora 15.58) am explicat și de ce am scris și postat acest text.
Încheierea cu \"Felicitări celor nominalizați, felicitări „Agonia”, mulțumesc „Agonia”!\" nu mi se pare nici pompoasă, nici exagerată, nici ca în textele cu mulțumiri de acum 20 de ani.
La \"P.S.\", intenționat am adoptat acel ton, pentru a pune în evidență un joc de cuvinte, pornind de la sintagma \"nivelul așteptărilor\"; îmi pare rău că, deși am pus în ghilimele cuvântul \"nivelul\", nu v-ați prins.
Cred că am răspuns tuturor problemelor abordate de dumneavoastră. Vă aștept să comentați și altfel de texte de-ale mele, să interveniți în dezbaterile la care sunt angajat și să vă spuneți părerea la fel de cinstit și de direct.
Cu prietenie,
Cornel Rodean

Concluzie la-inspecție:
Oricum, un mort nu dă în boală,
Indiferent de-injecție;
Iar epigrama e... letală!

Repet ultimul vers, într-o altă formă: excelentă epigramă!

Cornel Rodean

Domnule Culicovschi,
În opinia mea, mai sus este postată o epigramă foarte bine construită, cu poanta bazată pe polisemantism: a coace la propriu (pâine) și a coace la figurat, adică a pune ceva la cale (procese).
Prozodia este perfectă, cu ritmul trohaic, având metrica egală la toate versurile (4 picioare complete) și rima încrucișată, fără de cusur.
Pentru ca iubitorii epigramei să găsească mai ușor acest text atunci când navighează pe paginile site-ului, este nevoie ca, la încadrarea textului, după ce ați selectat \"poezie\", mai jos, de la \"Topica acestui text\" să selectați \"Epigramă\".
Vă așteptăm, de asemenea, să participați la dezbaterile inițiate pe tema epigramei și să comentați textele postate (dar să și răspundeți la comentariile pe care le-ați primit).
Cu cele mai bune intenții,
Cornel Rodean

Dar, dacă-editoru-aș fi eu -
Cu levierul în dotare -
Te-asigur, ți-ar fi mult mai greu
Și te-ar Rodea-n căpșor mai tare!

Foarte bun textul, scris de un practician al versificației și, citindu-l, mă \"Rodea-n creieraș\" curiozitatea de a vedea cum o să susții exemplele din punct de vedere științific (sintactic, stilistic, semantic, prozodic ș.a.m.d.), dar, nu-i bai, sunt alții pentru asemenea treburi, care, vorba ta, când se-apucă de-analiză, muza bagă cuie-n priză...
Mulțumesc pentru calambur, să știi că îl rețin, alături de cel pe care l-am primit recent de la un mare maestru al calamburului, Eugen Deutsch.
Felicitări și succes mai departe!
Cornel

Nu comentez prea des haikuuri, dar îmi place să le citesc; atunci când văd, însă că un prozator consacrat ca domnul Tomescu realizează și asemnea bijuterii poetice, nu mă pot abține. Acum câteva săptămâni am încheiat (pentru o perioadă) documentarea personală și studiul (făcute din curiozitate și cu plăcere) despre haiku, dar nu voi analiza aceste două tristihuri pornind de la toate regulile și cerințele întâlnite, voi sublinia doar că sunt sugerate în mod foarte bine planurile antitetice, în fiecare. În primul, fulgul sugerează prospețime și ceva efemer, ruinele sugerează ceva vechi, care dăinuie de mult timp; nici nu știu dacă mai avea rost să se apeleze și la \"copii și moșnegi\", care oricum nu este un vers în plus și se încadrează perfect în anmsamblu. Apoi, ciorile sunt negre, câmpul nins este alb, câmpul alb, nins, fără culturi în dezvoltare evidentă sugerează liniște, dar, liniștea este \"țăndări\" în ultimul vers...
Foarte frumos, mi-a plăcut!
Cornel Rodean

Poantă foarte bună, construită foarte corect, cu efect umoristic evident, deși... \"treaba\" este cam \"murdară\"...
La ultimele două versuri s-ar mai putea lucra la ritm, astfel încât \"mâna\" să nu se citească cu accentul pe a doua silabă, iar \"NU\" să nu se citească neaccentuat.
Cornel

Ce să mai zic? Iar temă interesantă, iar ironie, satiră, poante foarte bune, iar prozodie foarte bună, în general (câteva scăpări de ritm și o asonanță parcă se mai admit la o poezia așa de mare și care nu este nici epigramă nici rondel, nici sonet etc.), iar... câteva greșeli de tastare (\"-ntr-una\", \"Brawn\" și parcă mai era una)...
Felicitări, mi-a plăcut, mulțumesc pentru faptul că m-ai inclus și pe mine!
Cornel

Am citit poezia de mai sus și fiind la atelier îmi permit câteva observații și sugestii:
1. Tema este interesantă, iar modul de tratare ne demonstrează că este vorba de o creație umoristică.
2. Introducerea din prima strofă, descrierea din următoarele patru și încheierea (cu poantă) din ultima mi se par bine realizate din punct de vedere al limbajului și al mesajului.
3. Sunt câteva probleme de prozodie, la ritm, rimă și măsură, astfel:
- ritm deficitar la versurile: \"Întind mâna ca să iau\" (soluție de corectare \"Mâna-ntind, încerc să iau\"); \"De aceea îi spun pe șleau\" (soluție de corectare \"De aceea-i spun pe șleau\"); \"-Mărul de vreau am să-l iau!\" (soluție de corectare \"Mărul de îl vreau, îl iau\"); \"Și-mi zice plină de suspine\" (soluție \"Și îmi zice-ntre suspine\");
- cuvintele \"dorul\" și \"mărul\" nu rimează (pentru a rima două cuvinte, condiția minimă este ca terminațiile acestora să fie identice, începând de la ultima vocală accentuată, iar \"orul\" nu este identic cu \"ărul\");
- sunt cam multe rime facile (iau-dau, posesoarei-domnișoarei, tratez-ratez, refuzat-scuzat);
Dacă vreți să învățați odată cu mine unele probleme de prozodie, intrați pe pagina mea și citiți \"Învățăm împreună\"; mai multe deocamdată, nu comentez.
Succes în continuare, nu abandonați!
Cornel Rodean

Atenție la vinurile contrafăcute!

Ai grijă de acum \'nainte:
V-ați separat, dar din păcate,
Părintele-i cu Cele Sfinte,
Iar tu, cu cele... necurate!

Cornel Rodean

Prietenilor Nelu Gârda și Florian Abel

Credeam c-o să vă duelați pe tema
Postată sus, însă la voi, problema
E totuși alta: dintr-o dată (hopa!?),
Văd că vă duelați... pentru Atropa!

Foarte bună poanta epigramei inițiale, mă bucur pentru reușita ta Nelule!
Cornel Rodean

Îmi permit, pornind de la acest text, câteva considerații despre poanta în epigramă, în continuarea dezbaterilor din aceste zile.
Citind atent catrenul, rezultă că el prezintă impresia autorului, despre cineva, bazată pe o constatare simplă, directă. Altfel spus, \"văzând că talentul tău de chirurg este muribund, mie îmi vine să mă ascund\"; în concluzie, nu este nicio poantă. Citind încă o dată, punându-ne în situația autorului, încercând să vedem cu ce poantă a vrut să încheie catrenul, putem ajunge la concluzia că acesta \"a forțat\" puțin o tehnică de construire a poantei bazată pe polisemantism. Păi, dacă \"muribund\" ar însemna și \"ceva aducător de moarte\" (în sens semantic, nu cauzal), atunci poanta ar fi fost excelentă. Adică, acest chirurg are talentul pe sfârșite (\"muribund\"), dar în același timp, \"talentul\" fiind \"muribund\" produce moartea pacienților. Din păcate, potrivit DEX, \"muribund\" nu are valențe polisemice, așa că...
De remarcat o oarecare antonimie dintre \"vie\" din primul vers și \"muribund\" din ultimul vers care ar fi contribuit și ea la intensitatea poantei, dacă ar fi fost cu adevărat...
Și încă o problemă: în mod evident, pentru uniformitatea ritmului iambic și pentru egalizarea măsurii între versurile care rimează, al doilea vers ar trebui schimbat; o variantă ar fi \"mai că îmi vine să m-ascund\".
Succes doamnă, felicitări pentru activitatea dumneavoastră de pe \"Agonia\", în zona epigramei, din ultima perioadă!
Cu tot respectul,
Cornel Rodean

Dane,
Eu ziceam că în cenaclul constănțean sunt oricum suficiente femei (sau cel puțin așa te lăudai în primele texte postate despre \"Prăvălie\"), așa că nu m-aș supăra dacă a-i îndruma-o pe distinsa Ina Cîrlan să vină la mine cu cererea, că în cenaclul de la Sibiu, este o singură femeie (e drept, foarte talentată și frumoasă).
Și pentru că problema cea mai importantă am spus-o, și nu mai este riscul să fie ascuns comentariul, zic și eu că mi-a plăcut: stilul în care este scris textul, adică cel \"clasic\"; limbajul personajului principal, frazele lungi, alambicate, care, totuși nu-l obosesc pe cititor, din contră; începutul foarte \"abrupt\" al textului; presărarea poantelor pe tot parcursul, fiind greu de apreciat că una dintre părțile textului ar fi mai bună decât cealaltă.
Cu admirație,
Cornel Rodean