Unionistă

Vin și eu cu una mai veche

Unde-s doi, puterea crește,
Asta-i și părerea mea,
Însă se adeverește
Dacă sunt un el și-o ea.

Uniti la greu
Nu am prea fost
Precum e apa-n helesteu
Sau cum a fost in \"Lost\"

Ca într-un pumn am fost uniți,
Însă, de-o vreme ne-am schimbat,
Și, dintre degete, priviți,
E mijlociul ridicat!

Al guvernantilor tandem,
Spre-a-nvinge-al sărăciei luciu,
Se strâng ca degetele, ghem,
Formând un emblematic ciuciu!

Cu mijlociul mâinii-ntins,
În sus, la fel ca un catarg
Ne-amenință distinsul ins:
\"Să trăiți bine\"!... că vă sparg!

Apropo de versul \"Uniți au fost, precum e pumnul\"

Ioane dragă, suntem triști,
Dezamăgiți peste măsură,
C-acuma, la unioniști,
Li se cam bagă pumnu-n gură.

Cu speranțe (tot mai slabe),
Cornel Rodean

Ne-a mai rămas din testamentul
Uitatei noastre Mari Uniri,
Să fim - cum ne spunea poetul -
\"Uniți în cuget și-n simțiri\".

\"C-acuma, la unioniști\"
(Cornel Rodean)

Unioniștii-n chestiune
Sunt furioși acum de numa
Pe nea Cornel care pe bune
I-a înjurat: le-a zis \"ca-acuma\"

Mă duc repede să caut niște cenușă, sper să găsesc și să mi-o pun în cap. Bineînțeles că ar fi fost mai bine să nu-mi scape un \"ă\" la tastare și să scriu \"că-acuma\", în loc de \"c-acuma\" (ritmul ar fi rămas la fel de bun, dar cuvintele ar fi sunat puțin mai bine cu acel \"ă\" întercalat). Ãsta este riscul atunci când se editează direct pe pagina \"Agoniei\" și când inspirația și capacitate de versificare o iau înaintea tastelor. Mai este și riscul pe care cineva și l-a asumat (și la încurajarea celorlalți) de a citi foarte atent ce scriu prietenii(și când te gândești că, la textele de mai sus ale colegului Ruse, de data asta chiar am fost \"foarte indulgent\", nici măcar nu i-am spus că \"pumnul\" nu rimează cu \"unul\", în prima epigramă, iar \"testamentul\" nu rimează cu \"poetul\" în ultima replică).
Mulțumesc, Florin Rotaru pentru vigilență și pentru poantă, foarte bună (deși \"c-acuma\", dacă în loc de \"ă\" intercalat cum am spus, ar primi o literă la urmă, ar suna ca ceva personal, nu ca o injurie adusă unioniștilor, ci ca o continuare a primelor două versuri în care arătam că suntem triști și dezamăgiți).
Cu prietenie pentru toată lumea și fără supărare,
Cornel Rodean

Cornel, că-acuma nu te salva, că greșeai punând cratima, ieșeai din măsură, părerea mea.

Dar hai să fiu persoana aia cu riscul de a lua pumni de la cei pe care îi critic. Scuza fiind, Cornel știe, că accept critica. Și că, opus aparențelor (că contrar ar fi cacofonic), încerc să scriu îngrijit și să nu dau pe post orice.

Deci:
Față de similara (în temă, a dlui Cuzuioc, pe care am considerat-o adineauri slabă), epigrama colegului Nelu Cowboyul o consider una bună, cu poantă.

Bine comit, în replici:
Dan Norea (nu că mi-e coleg de facultate, ne criticăm ades, uneori la vedere), Laurențiu Ghiță (în mod sigur original, nu trebuie să consult antologiile pe care nu le am, construcția lui asigură originalitatea),
Florin Abel (dar, compilând originalul Ghiță),
și din nou autorul provocării, Ioan Ruse, în \"Jargonistul\" : \"să trăiți bine că vă sparg\". Brava Ioane! Se vede că miroți bine briza marinarului!

Cornel Rodean dă o replică bună (deci o epigramă contexxtuală, nu rezistă în afara duelului),
Florin Rotaru speculează o greșeală, deci dă o replică reușită, dar nu o epigramă de sine stătătoare (nici n-a vrut asta)ș
iar aiurea, nu că ar fi în afara cercului de amatori de gen, dar amatoristic, comite Doru Lăscărache. Rien a faire, ar fi scuzabil dacă Doru n-ar cocheta cu genul.

Adică, dacă scrie Potra o epigramă, și e proastă, e scuzabil. O primim ca pe o încurajare; dar venită de la unul care drăgostește genul, e un afront. Păi așa?

O să mai scriu pe tema asta, a criticii la obiect, nu de complezență, pe motive de nivel, de nu te supăra frate, sau de \"dacă te critic, nu-mi mai dai stele, sau nu mă mai comentezi\", sau cam ca Ioan Peia (îi cer scuze, că nu e frumos să-l menționez când nu e aici, dar m-a acuzat de plagiat, când de fapt acuza textul lui Liviu Nanu, combinat cu textul meu - Nanu tăcu) sau ca Anda Andrieș, care a fost coada de topor și tăișul prin care am fost executat în altă parte (dar tot la gât) numai și numai - e vorba de cei doi din coadă - că le-am scris că scriu vulgar.

Aștept cucuiele.

Calimero