Rodean Stefan-Cornel

Printre atâtea minivacanțe oferite de guvern, văd că umoriștii sunt într-o vacanță prelungită pe Agonia. Așa că zic și eu câteva:
- toate catrenele sunt la temă; de remarcat, la ultimul, contrastul dintre nunta tradițională și tehnica modernă; de asemenea, folosirea ingenioasă a cuvântului „adunat”;
- la primul catren se putea evita punctul de la mijloc, pentru a face totul mai cursiv și a ajunge mai repede și cu mai mare efect la poantă;
- poanta de la al doilea catren mie nu îmi sună bine, din cauza cuvântului „cățea”; oricine ar fi vecina, în momentul căsătoriei nimănui nu trebuie să-i treacă prin gând că ar fi „o cățea”; eu aș fi scris „O pisică e-n călduri”, iar surpriza poantei s-ar păstra;
- la a treia epigramă se mai putea lucra la construirea versului al treilea, în care „căci” și „cică” sunt prea apropiate și nu sună prea bine.
Oricum, meriți felicitări pentru că nu te lași, scrii în continuare, de toate, pentru manifestări multiple.
Numai bine!
Cornel

Așa cum în epigramă Dan Norea folosește - cu succes și nu rar - calambururile multiple văd că și în senryu practică aceeași tehnică, deși numărul redus de silabe de aici face foarte dificil acest experiment. În tristihul menționat de subsemnatul în titlul comentariului avem de-a face, practic, cu trei jocuri de cuvinte, toate realizate prin trecerea de la un sens la altul, atât referitor la cuvinte luate separat, cât și la expresii. Adică, luate cuvintele separat, dealerul de droguri este prins, cu sensul figurat de ocupat (blocat), dar și cu sensul propriu de reținut. Apoi, el este în trafic, adică în plină circulație, pe drum public, dar este și în trafic, adică în procesul de distribuire a drogurilor. În fine, și expresiile în ansamblu au dublu înțeles.
Felicitări!
Cornel

Am primit cartea, am citit-o, mi-am făcut o părere (nicio surpriză!) și spun foarte pe scurt că, în opinia mea, este un volum special (deosebit) scris de o persoană specială (deosebită), atributele respective fiind - bineînțeles - cu sensuri pozitive.
Câteva argumente:
1. Privind condițiile în care a fost publicată cartea:
- autoarea nu s-a grăbit cu publicarea unui volum de epigrame (caz extrem de rar în lumea epigramiștilor); abia după 9 ani de trudă în breasla epigramiștilor, după ce a fost confirmată și reconfirmată ca epigramistă de mare calibru s-a încumetat la acest proiect; aceasta demonstrează multă înțelepciune și modestie;
- volumul apare în urma altor 4 cărți foarte valoroase (din alte genuri și specii) publicate de Vali Slavu începând cu 2014; cu siguranță, pe lângă alte motive ale acestei „ordini”, unul este importanța pe care autoarea o acordă epigramei și respectul pentru breasla epigramiștilor.
2. Privind structura volumului:
- rar s-a pomenit ca un volum să conțină un capitol-confesiune de nu mai puțin de 5 pagini (cât prefața) în care autorul să descrie devenirea sa ca epigramist și în care meritele să fie atribuite multor alte persoane; nu este vorba de mulțumiri formale ci de descrierea cu multe amănunte a contribuției acestora; în mod evident, Vali Slavu exagerează cu meritele altora și o face în primul rând din modestie, din „teama” de a recunoaște că este „undeva sus” doar datorită calităților și muncii sale (probabil de aceea „dă vina” pe alții).
3. Privind calitatea epigramelor din carte:
- este foarte greu să găsești catrene fără poantă, fără mesaj, cu probleme de prozodie sau de limbaj; ca să nu mai vorbim și de alte „hibe”, prezente „cu generozitate” în foarte multe alte cărți de gen;
- ortografia, corectura, prezentarea grafică sunt alte elemente care fac din opul prezentat ceva „special”.
Felicitări, Vali!
Cu prețuire sinceră,
Cornel

Domnule Tomescu,
Mulțumesc pentru lectură și comentariu.
În privința corectării textelor înscrise în „Biblioteca virtuală” nu știu cum se procedează; poate vede acest comentariu cineva care se pricepe și explică pentru toți cei interesați.
Numai bine!
Cornel Rodean

Citesc poezie, destul de multă, de toate felurile, inclusiv din ceea ce se publică pe acest site, însă nu-mi prea permit să comentez. De data aceasta risc și spun că ideea de skandenberg între suflete mi se pare foarte interesantă. Felicitări, Nelu Gârda! Ar mai fi multe lucruri frumoase de spus despre acest poem, dar las criticii și poeții să facă asta...
Chiar dacă nu îndrăznesc să analizez prea multe aspecte la textul de mai sus, spun, totuși că „mânuța ta cât un picior de broască” mi se pare o comparație care nu sună prea bine într-o poezie de dragoste.
Oricum, mie mi-a plăcut mult poezia!
Numai bine!
Cornel

Interesantă contemplare a lumii de acum două milenii!
Dar, pentru că nu vreau să ajung și eu „într-un ocean de melancolie”, nu o să comentez filozofările dumneavoastră, domnule Diaconescu, ci o să-mi permit să spun câte ceva despre gluma pe care ați amintit-o la sfârșitul textului:
Din câte știu eu, catrenul citat de dumneavoastră este de fapt o preluare și adaptare a unei epigrame celebre pe care a scris-o Păstorel, apropo de numirea țăranului Zăroni ca ministru în guvernul Petru Groza. Epigrama suna cam așa:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator;
Petru Groza, mai sinistru,
A făcut din bou ministru.

De fapt, se pare că Romulus Zăroni, țăran care a fost ministrul agriculturii și domeniilor și apoi ministrul cooperației, nu era chiar „bou”. Înainte de a ocupa aceste funcții a făcut studii tehnice agricole în Germania, vorbea fluent limba germană, avea o bibliotecă impresionantă, în care se găseau numeroase volume de cultură generală, dar și de cărți de politică și de agronomie, ca lucrător agricol deținea o fermă personală model, în care practica o agricultură modernă, conform celor mai noi cuceriri al științei și tehnicii...
În fine, vă doresc să vă simțiți cât mai bine pe „stânca” despre care vorbeați (dar să nu uitați să vă mai dați și jos)!
Numai bine!
Cornel Rodean

Domnule Lican,
domnule Ivănescu (cu scuze pentru întârziere),
Mă bucur că articolașele mele v-au fost de folos.
Numai bine!
Cornel Rodean

Într-adevăr, câinii și cercetătorii științifici sunt foarte deștepți! Dacă s-ar populariza pe scară mai largă descoperirea cu căscatul, multe căsnicii, cu vechime mai mare de 25 de ani, care sunt în pericol, ar fi salvate.
Mi-a plăcut textul, în opinia mea are umor de foarte bună calitate. Interesant este și faptul că nu morala (o constatare banală) constituie punctul culminant al lecturii, așa cum ar fi fost de așteptat. Surpriza vine din P.S., mai ales din ultimele două fraze ale acestuia.
Îmi permit o steluță de apreciere, în primul rând pentru aspectul subliniat în finalul comentariului meu.
Cornel Rodean

Domnule Darie,
Ați perceput bine atmosfera pe care am vrut să o descriu în textul de mai sus, iar calitatea pe care mi-o atribuiți la începutul comentariului („umoristul nostru”) m-a bucurat și m-a pus pe gânduri...
Dane,
Ai intrat foarte bine în jocul meu și ai excerptat din textul pe care l-am scris fragmente care, cu siguranță, vor constitui, pentru tine, teme serioase de studiu. Deja, cea cu oralul în scris mi se pare foarte interesantă.
În privința lui „extcerpate” ai dreptate, deși nici după „excerptate” nu mă dau în vânt, că tot așa de greu se pronunță...
Numai bine!
Cornel

...nu este prea greu să scrii, domnule Tomescu, ca atare, pot spune că prezentarea cărții dumneavoastră mi-a făcut plăcere și este, în continuare, o onoare pentru mine.
Se cuvine să mulțumim și editorului care a recomandat textul și i-a asigurat vizibilitatea pe care o merită pe acest site.
Cornel Rodean

Primul senryu mi se pare foarte, foarte bun. Deși tema (aceea a poetului trecut în neființă, uitat de urmași, pe care „îl pică” porumbeii) pare, oarecum bătătorită, abordarea din acest tristih este, în opinia mea, cu totul deosebită. Când era în viață, poetul era vizitat de muză mai des sau mai rar, dar să vină acum muza, să-i spele statuia „murdărită” de porumbei, chiar mi se pare o idee excepțională! Gestul poate semnifica, pe lângă un devotament dus la extrem și după moarte, și un gest reparatoriu, o scuză din partea muzei, care încearcă să-și mai spele din păcate, pentru că a fost cam leneșă. Dar - mai interesant! - poate fi muza care acum îl apără pe poet de detractorii postumi și spală „murdăriile” care se aruncă nedrept pe memoria poetului.
La al doilea nu văd nimic deosebit (nici bine, nici rău).
Al treilea cred că prezintă o cauzalitate inversată. Păi, se știe, politicienii fac ceva în capul alegătorilor, nu invers...
Părerea mea!
Încă o dată, felicitări pentru primul!
Cornel

Drăguță imagine, cu afișul plimbat de vânt prin oraș, oprindu-se din loc în loc, ca într-un turneu, pentru câte un „spectacol”! Foarte bună trecerea de la actori și turneu la propriu, la actori ca imagine pe o hârtie și „turneu” oarecum la figurat! Interesantă asociere dintre un fenomen al naturii și o activitate umană! Glumind și eu puțin (nu mai pun gluma ca replică în 17 silabe), aș spune că singura problemă rămâne aceea că actorii „reali”, după ce termină turneul se întorc acasă, pe când pozele de pe afiș (și afișul în sine) cine știe pe unde sfârșesc...
În altă ordine de idei, folosind exact aceleași cuvinte, cred că bună ar fi și varianta:

rafale de vânt -
actorii de pe afiș
duși prin turnee

Numai bine!
Cornel Rodean

Domnule Darie,
Sunteți prea generos, mulțumesc oricum! Cu volumul viitor, însă, poate aveți dreptate, dar va mai trece timp.
Domnule Tomescu,
Aveți mare dreptate în privința spiritului de observație. Viața oferă nenumărate prilejuri de a face haz de necaz, trebuie doar să le sesizezi potențialul umoristic. Mulțumesc pentru lectura atentă.
Nelu Gârda,
Veștile despre domnul Apostoaie nu sunt chiar atât de bune pe cât le bănuiești tu. Bun este doar faptul că nu și-a pierdut speranța și simțul umorului. Mulțumesc pentru gândurile bune!
Dane,
Mi-a plăcut „explicația” ta! Mulțumesc pentru replica inspirată!
Numai bine, tuturor!
Cornel Rodean

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda în toate comentariile pe care le voi posta la epigramele trimise pentru concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
Vali, felicitări pentru entuziasm și implicare în atâtea manifestări, inclusiv în acest concurs, cu tema nu chiar ușoară, după cum încercam să arăt mai sus!
În opinia mea, prima epigramă respectă toate cerințele temei (teii sunt prezenți explicit, aleile se subînțeleg datorită cuvântului „parcuri”, iar părerea de rău că au înnebunit oamenii justifică și pe „alelei”), al doilea catren răspunde tuturor cerințelor temei (foarte sugestiv este realizat cadrul pentru „alelei”, în prima parte cu entuziasmul și speranța, iar în ultima parte cu părerile de rău), iar a treia epigramă, în mod evident nu are nimic despre alei, ci doar despre „tei” și „alelei”. Madrigalul mi se pare „tras” frumos la specificul organizatorilor.
În opinia mea, primele trei catrene pot fi oprite, fără probleme, în portofoliul personal.
Numai bine!
Cornel

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda în toate comentariile pe care le voi posta la epigramele trimise pentru concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
Ioane, felicitări pentru curajul de a scrie pe o asemenea temă și pentru premiul obținut!
În opinia mea, prima epigramă respectă toate cerințele temei (tei, alei și entuziasmul, sau părerea de rău cu care autorul a căutat „pupăza” și a găsit-o, sau nu), a doua nu cuprinde „alei”, dar are o interesantă „punere în scenă” a teiului și o justificată trimitere la „alelei” prin mânia și părerea de rău la adresa epigonilor, a treia mie mi se pare slabă, nu mai comentez, iar madrigalul are un viciu de fond. Adică, „a umbla creanga” este o expresie cu sens peiorativ (umblă creanga vagabonzii, dezorganizații, leneșii ș.a.m.d.), cum să pui așa ceva într-un madrigal adresat unor titani ai literaturii românești?) Mi se pare un exemplu nefericit cum, de dragul unui joc de cuvinte (umblă creanga Creangă), care nici nu sună prea bine (părerea mea...) se poate greși. Este o părere, sper să fi greșit, deși... puțin probabil, de data aceasta.
Primele două cred că pot fi oprite în portofoliul personal.
Numai bine!
Cornel

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda în toate comentariile pe care le voi posta la epigramele trimise pentru concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
Florine, în primul rând, felicitări pentru că te-ai încumetat să scrii pe tema dată!
Dacă la celelalte grupaje de până acum am pus o steluță, spun, de la început, că la acesta aș mai pune o jumătate, dacă s-ar putea.
Toate cela patru catrene mi se par foarte bine construite, perfect la temă (inclusiv spiritul lui „alelei” este prezent prin părere de rău și mânie) și cu poante care vor rămâne și după încheierea concursului.
Felicităări!!
Cornel

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda în toate comentariile pe care le voi posta la epigramele trimise pentru concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
Nelu Gârda, în condițiile în care tu poți scrie pe orice temă (nu uit că ai scris onorabil chiar și pe tema aceea ciudată, de la Bistrița cu „ciocușa”), nici nu știu dacă mai trebuie să te felicit pentru că ai îndrăznit și pe aceasta cu „alelei”, dar o dac, totuși, din toată inima.
Mie mi se par toate epigramele la temă, inclusiv „aleleiul” este prezent (la prima prin entuziasm, la celelalte două prin părerea de rău).
Toate cele trei catrene, în opinia mea, sunt bine construite, cu poante foarte bune, care rămân și după încheierea concursului (am mici rezerve, dar este vorba de gustul meu, la poanta cu urzicile și cred că madrigalul, frumos de altfel, putea să fie și mai frumos).
Oricum, felicitări!
Cornel Rodean

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, adică după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda pentru toate textele trimise la concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
În primul rând, îmi permit să te felicit, dragă domnule Ion Diviza, pentru că te-ai încumetat să compui epigrame la o asemenea temă.
În opinia mea, epigramele 2 și 3 respectă toate cerințele temei (la a doua sunt prezente, în mod explicit aleile și teii pe fondul entuziasmului la vederea decolteului, iar la a treia teiul este evident, aleea se subînțelege datorită cuvântului „bancă”, iar din sensurile interjecției enumerate la început se potrivește foarte bine părerea de rău).
Prima, în opinia mea, nu prea are elementele care ar putea să ducă la „alelei”, și asta mai ales din cauza lui „firește”. Adică, dacă totul este normal (firește) nu mai poate fi vorba de „alelei”. Oricum, jocul de cuvinte „parfum de tei-parfum de Ottonel” este frumos. Mai spun că mi-au plăcut și poantele surpriză de la 2 și 3, precum și madrigalul cu poantă. Toate catrenele de mai sus mi se par perene și cred că vor rămâne în portofoliul autorului după terminarea concursului.
Felicitări!
Cornel

Excepțional text, în opinia mea!
Mi-au plăcut cu deosebire următoarele:
- subiectul, deosebit de generos, dar abordat într-o manieră modernă, fără sentimentalismele ieftine și clișeele lacrimogene cu care ne sufocă alți prozatori când scriu despre amintirea bunicilor;
- sensibilitatea autorului, dovedită în fraze care par în același timp frumoase poeme;
- umorul foarte, foarte fin, discret și inteligent.
Felicitări, am citit și alte texte de-ale dumneavoastră, cu aceleași plăcute impresii!
Cornel Rodean

Din nou remarc, și în acest episod, îmbinarea fericită între rigoarea istoricului și talentul naratorului. În opinia mea, în textul de mai sus este o secvență interesantă a istoriei recente a țării noastre, prezentată, prin ochii personajului principal, deci în mod subiectiv, dar fără încrâncenare și fără a căuta senzaționalul cu orice preț.
Aștept cu mare interes episoadele următoare, deoarece pare foarte clar la ce evenimente se vor referi!
Felicitări și succes în continuare!
Cornel Rodean