Poezie
Skandenberg
1 min lectură·
Mediu
jucam skandenberg
atacai cu mânuța ta
delicată ca un lujer de păpădie
mă prefăceam că depun mari eforturi
și tu te bucurai
te lăsam să mă aduci în situații disperate
apoi te aduceam pe tine până aproape de
atingerea mesei
într-un final te lăsam să câștigi
jubilai ca un copil
îți sclipeau ochii de fericire
băteai din palme
și te considerai mai tare
ipocrită mică
deși știai că n-a fost
o luptă cinstită
mai târziu au trecut la masă
sufletele noastre
am crezut că e tot o joacă dar
a fost o încleștare reală
cumplită
aici ai fost mai tare și
nicio concesie n-ai făcut
aș vrea să-ți văd ochii acum
când mă recunosc învins
când te declar
învingătoare...
023.826
0
Chiar dacă nu îndrăznesc să analizez prea multe aspecte la textul de mai sus, spun, totuși că „mânuța ta cât un picior de broască” mi se pare o comparație care nu sună prea bine într-o poezie de dragoste.
Oricum, mie mi-a plăcut mult poezia!
Numai bine!
Cornel