HaleleiI!

Îmi voi centra comentariul pe două aspecte: respectarea temei (cât mai obiectiv se poate) și o evaluare (subiectivă, bineînțeles) asupra ceea ce va rămâne din catrenele respective după ce vor fi scoase din context, adică după terminarea concursului (festivalului). Așa voi proceda pentru toate textele trimise la concursul de la Iași (scuze pentru repetiții).
Referitor la temă, eu am înțeles foarte clar că în fiecare epigramă trimisă la concurs trebuie să fie vorba atât de tei, cât și de alei (nu doar de unul din aceste elemente, la alegere) și, mai mult, ele, în mod obligatoriu, să fie într-o situație „care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul” (am pus între ghilimele definiția din DEX pentru interjecția „alelei”).
Această interpretare a cerințelor temei mi se pare indubitabilă (mai ales datorită lui „și” în formularea „tei, alei și alelei”).
În primul rând, îmi permit să te felicit, dragă domnule Ion Diviza, pentru că te-ai încumetat să compui epigrame la o asemenea temă.
În opinia mea, epigramele 2 și 3 respectă toate cerințele temei (la a doua sunt prezente, în mod explicit aleile și teii pe fondul entuziasmului la vederea decolteului, iar la a treia teiul este evident, aleea se subînțelege datorită cuvântului „bancă”, iar din sensurile interjecției enumerate la început se potrivește foarte bine părerea de rău).
Prima, în opinia mea, nu prea are elementele care ar putea să ducă la „alelei”, și asta mai ales din cauza lui „firește”. Adică, dacă totul este normal (firește) nu mai poate fi vorba de „alelei”. Oricum, jocul de cuvinte „parfum de tei-parfum de Ottonel” este frumos. Mai spun că mi-au plăcut și poantele surpriză de la 2 și 3, precum și madrigalul cu poantă. Toate catrenele de mai sus mi se par perene și cred că vor rămâne în portofoliul autorului după terminarea concursului.
Felicitări!
Cornel