Rodean Stefan-Cornel

Nelu Gârda,
În comentariul meu am scris la început \"Presupunând că... se poate pronunța...\" iar la sfârșit \"...nu știu dacă este bine\", tocmai pentru a lăsa loc de discuții. Eu am mare încredere în părerea ta, dar, de data aceasta parcă aș aștepta și alte confirmări că \"Haret\" se poate pronunța cu accentul pe prima silabă.
Privitor la poantă și eu gândeam ca tine, dar am ceva nedumeriri în plus legate de titlul epigramei. Oricum ar fi, cred că amicul nostru Emil pune titluri și construiește catrene prea alambicate, potrivite mai degrabă ghicitorilor, șaradelor, enigmelor ș.a.m.d.; sper să nu se supere, că este un om inteligent și cu umor.
Cornel

Dragă domnule Bodea,
Presupunând că \"Spiru Haret\" se poate pronunța cu accentele doar \"SPI-ru ha-RET\", atunci înseamnă că versul al treilea este în ritm amfibrahic (adică versul are 3 picioare metrice trisilabice, în fiecare picior fiind accentuată silaba din mijloc). Altfel reprezentat, ar fi: \"că SPI-ru ha-RET prin pres-TAN-ță\". Am scris silabele accentuate cu litere mari, iar cele neaccentuate cu litere mici.
Normal ar fi, pentru o prozodie corectă, ca și celelalte 3 versuri să fie construite tot în amfibrahic. Altfel, ritmul iambic în care apar acum versurile, ne impune să citim \"SPI-ru HA-ret\" și nu știu dacă este bine. Puteți face un exercitiu de versificare, sau puteți lăsa așa, eu doar mi-am spus părerea, pentru cei interesați.
Nu comentez acum celelalte elemente; mai las și pe alții.
Cu aceeași simpatie,
Cornel

Foarte bun text, cu atât mai mult cu cât se bazează doar pe dialoguri, ceea ce presupune o adevărată măiestrie. Umorul de limbaj se grefează foarte bine pe umorul de situație, personajele ne apar foarte clar conturate doar prin comportamentul și cuvintele lor, înșirarea poantelor pe parcurs este foarte bine dozată, iată, foarte concis, doar câteva elemente care susțin aprecierea de la începutul comentariului meu. Remarc, printre altele: \"pune-o-n gard\"; \"sprintenă ca un hipopotam\"; descrierea leșinului; poanta cu sporurile; situația cu \"Lăsați-l! - \"Luați-l!\".
Mai așteptăm și altele,
Cornel

Este un text foarte bine documentat, scris cu mare acuratețe și cu multă sensibilitate. Sper că l-ai trimis și presei locale.
Felicitări, din toată inima!
Cornel

Ioane dragă,
\"Minerii\" nu rimează cu \"țării\", deoarece terminația \"erii\" nu este identică cu terminația \"ării\". Condiția MINIMÃ pentru ca două cuvinte să rimeze este ca terminațiile lor să fie identice, începând cu ultima vocală accentuată. La \"minerii\", ultima vocală accentuată (de fapt singura) este \"e\", iar la \"țării\" ultima vocală accentuată (și, la fel, singura) este \"ă\".
Cornel

Dar ce se întâmplă domnule cu Salvarea aceea? Nu mai vine odată?
Serios vorbind, observ același stil inconfundabil al narațiunii, aceleași personaje fermecătoare, același limbaj perfect adaptat situației și condiției fiecărui personaj și, bineînțeles, umorul marca Liviu Nanu. De data aceasta, poantele presărate pe parcurs sunt mai puține (cea cu nevasta a treia, care a divorțat din cauza gleznelor, este grozavă), dar cred că ni se pregătește o poantă foarte tare, finală, în episodul următor (și chiar dacă nu va fi ceva șocant, textul se citește, oricum, cu mare plăcere).
Cu aceeași admirație,
Cornel Rodean

Virginia,
Frumoasă analiză, competentă, sper că și cinstită; mulțumesc!
Nelu,
Ca de obicei, mereu pe fază și dispus a intra în joc; o să mai urmeze, multe, și din acestea și de alte tipuri.
Vali,
Sper să nu fiu trecut la offtopic din cauza ta, dar nu mă pot abține să-ți spun că am avut și eu, la mare, nu mai puțin de 4 \"iepurași\" (de 1, 2, 3 și de 9 ani), că de aceea nu am venit la activitatea organizată de Dan, iar la întoarcere am condus două nopți succesive (nu-și mai explic pe unde am umblat). Deci, nu sunt odihnit, cum spui tu, dar aceste jocuri de cuvinte, replicile și comentariile de pe \"Agonia\" mă fac să-mi revin din oboseală.
Ne mai citim,
Cornel

Excelent text!
Încerc eu un răspuns pentru doamna Tamara Zub și spun că, probabil întâmplările s-au petrecut în realitate, iar jupânul este soțul autoarei. Să mă justific:
- numai cine a văzut un om cu colică renală putea să descrie atât de corect poziția \"ascuns sub pat, cu degetele mari de la picioare, în gură\"; ca unul care am avut 3 asemenea \"experiențe neplăcute\" (ca să nu dramatizez folosind alte expresii, că suntem totuși la un text umoristic), am recunoscut imediat această poziție (la prima criză, care a fost și cea mai lungă, eu am mai inventat vreo 4 poziții, dar numai una parcă mi-a ușurat cât de cât suferința și nu pot să o descriu aici, din motive de pudoare);
- jupânul nu poate fi decât soțul, deoarece, se știe, când sunt bolnavi, sau dau de greu, bărbații fug imediat la soțiile lor.
Cu prietenie,
Cornel

Nelule,
Mi-a plăcut poanta! Se pare că excelezi în poantele bazate pe dublul înțeles și pe cele în care se trece de la sensul figurat la cel propriu (și invers). În plus, jocul de cuvinte nu este facil, el este bine \"acoperit\" de o situație reală, de actualitate, foarte bine surprinsă. Și pentru că tu știi că mă folosesc de textele prietenilor pentru a mai discuta câte ceva, fără a fi taxată drept \"cârcoteală\", o să-mi spun părerea despre folosirea versului scurt la sfârțitul epigramei. La tine, versul al doilea are 7 silabe, iar versul al patrulea are 5 silabe. După cum este construită epigrama, se pare că intenționat ai folosit ultimul vers mai scurt, știindu-se că în aceste situații poanta are mai mult efect. Dar, teoreticienii și \"bătrânii\" epigramei spun (iar eu sunt total de acord) că versul scurt este bine să aibă CEL MULT jumătate din versul cu care rimează și, cu cât este mai scurt, cu atât este mai valoroasă poanta (ori, la tine, versul scurt are două treimi din versul pereche).
Cu aceeași considerație,
Cornel

Căline,
Sper că nu te superi dacă-mi spun și eu părerea, în condițiile în care eu nu am scris așa ceva (dar am citit în ultima vreme destul de multe haikuuri și destul de mult despre haiku, de plăcere și din curiozitate, văzând cât de mult este răspândit acestă fel de poezie).
Din punctul meu de vedere, este un haiku reușit, deoarece în cuvinte simple, fără analiză, fără simboluri, fără personificări, sugerează lucruri banale, destul de ușor de înțeles și de împărtășit cititorilor, secvențe din natură foarte bine sesizate. Tristihul de mai surprinde două planuri din natură, acestea fiind în antiteză. Pe de o parte, \"albastrul senin\" ne sugerează speranță, optimism, dar pe de alta, \"vara-aproape sfârșită\" ne face să fim puțin melancolici. \"Berze în cercuri\" mie îmi sugerează două aspecte: pregătirea pentru migrare a acestora, că este sfârșitul verii, dar și ciclicitatea anotimpurilor. Părerea mea este că tristihul ar fi fost mult mai valoros dacă al doilea vers ar fi fost mai puțin explicit (practic ni se spune direct că vara este pe sfârșite); poate o imagine din care să rezulte implicit că vara este pe sfârșite ar fi fost mai indicată. Pe de altă parte, se spune că nu este bine ca haikuul să cuprindă verbe; tu, în versul al doilea ai evitat verbul \"în clar\", dar practic, este o propoziție eliptică ce subînțelege oricum verbul \"a fi\" (altfel spus, \"vara este aproape sfârșită\"), deci este o afirmație destul de clară, care eu am înțeles că ar trebui evitată.
Oricum ar fi, mie mi-a plăcut, iar versul al treilea, în opinia mea, \"face toți banii\".
Cu deosebit respect,
Cornel

Drăguță găselnița autorului și la obiect observațiile colegilor! Am însă o nedumerire: locuitorii comunei \"Dăbuleni\" sunt denumiți \"dăbuleni\" (ca în catrenele de mai sus\"), sau \"dăbulăneni\"? Oricum, dacă se numesc \"dăbulăneni\", se poate adapta ușor prozodia pentru primul vers în iambic \"Dăbulănenii gospodari\" și cu poanta în ultimul vers \"Și-au cam ieșit din pepeni\".
Sper ca domnul Miro să nu-și iese din pepeni...
Cornel

Foarte bune! Dă-i \'nainte, Floriane!
Cele mai bune, în opinia mea: \"Descoperind...\"; \" Cât e de...\"; \"Îmi place să...\"; \"Sfat pentru tinerii...\".
Cornel

\"Și diplomele lor să fie
Semnate: Bondrea-Harvărdel.\"
(Tataia)

Cu-atâția \"repetenți\" -
Profesori și studenți -
Vor fi semnate-acuș
Cu-n deget dat prin tuș...

Cornel Rodean

Foarte interesant acest grupaj, ai fost bine inspirat când ai hotărât să postezi aceste catrene în acest fel (în opinia mea, dacă erau postate câte unul, în zile diferite, și-ar fi pierdut din valoare). Toate sunt construite foarte bine din toate punctele de vedere, iar poantele bazate pe trecerea de la sensul figurat la cel propriu (sau invers) al unor expresii sunt foarte potrivite cu tema grupajului. Ultimul catren, chiar dacă are un alt tip de poantă decât celelalte, este bine pus acolo, deoarece apare și ca o concluzie.
Felicitări!
Cornel

Răspund după mai multe zile deoarece am lipsit de acasă și nu am mai accesat \"Agonia\".
Nae,
Aceste \"ghidușii\" au mai fost \"date și pe alte posturi\", deci, oricum nu erau inedite (au fost publicate în diferite ziare, reviste și almanahuri, precum și în volum); le-am postat și aici pentru a testa și reacția altor cititori, să văd dacă are rost să mai scriu în continuare așa ceva.
Domnule Iurașcu,
Vă mulțumesc pentru aprecieri, eu citesc (ascult) foarte atent părerile altora despre ceea ce scriu, cu atât mai mult ale dumneavoastră.
Mulțumesc amândurora pentru intervenție.
Bine v-am regăsit!
Cornel

Florinel,
După cum rezultă din comentariul pe care eu l-am făcut și la care te referi, anunțul meu nu a fost \"oficial\", eu nu am avut atribuțiuni în organizarea Festivalului de Umor Cazon \"Podul Minciunilor\" (a nu se confunda cu concursul \"Nicolaus Olahus\", organizat de cenaclul pe care îl conduc), am fost doar rugat să fac parte din juriu, am acceptat cu plăcere, iar în calitate de de agonist, am scris câteva cuvinte (cu acordul juriului). Am considerat că fac un gest frumos și util, în plus față de atribuțiunile pe care le-am avut...
Din câte știu eu, diplomele, plachetele ș.a. pentru participanți s-au dat personal pentru cei de la secțiunea de interpretare și pentru cei de la secțiunea de creație, subsecțiunile grafică, fotografie, videoclip, iar pentru secțiunea de creație, subsecțiunile de epigramă și de literatură umoristică (la care ai participat și tu) s-au trimis prin poșta, la adresele pe care le-ați lăsat. O să mă interesez pentru tine luni, o să dau câteva telefoane, să văd dacă reușesc să aflu ce s-a întâmplat, dă-mi un mesaj pe mail luni seara sau marți cel mai tarziu (cornel_rodean@yahoo.com).
Cornel

Dragi prieteni care ați trimis epigrame la concursul organizat de cenaclul sibian,
Astăzi au plecat către dumneavoastră prin Poșta Română, plicurile care conțin: un exemplar din revista cenaclului (ACUS), un exemplar din cea mai renumită publicație sibiană (TRIBUNA) și o diplomă de participare (personalizată și prin faptul că pe acestă diplomă este tipărită o epigramă din cele trimisă la concurs). Pentru \"premianți\", este și o diplomă specială, în care se menționează premiul; despre bani am discutat special cu cei în cauză și am convenit cum și când îi primesc (sau \"i-au primit\").
Pentru diplomele de participare, să mulțumim cu toții domnului Gheorghe Bălăceanu de la Iași, un renumit artist, de care, cu siguranță o să mai auzim și ca epigramist (cine încă nu a auzit).
Și cu aceasta, Festivalul Nașional de Epigramă \"Nicolaus Olahus\", ediția a IX-a, s-a încheiat, vă mulțumim încă o dată celor care ați participat!
Cornel Rodean

Vali,
Din nefericire timpul mă presează foarte tare, iar în săptămânile următoare va fi și mai și. Nu voi avea timp să dau explicații cu privire la notele pe care le-am dat eu. Nici acum nu am timp să spun prea multe despre epigrama ta. Totuși, spun:
- la această epigramă eu am dat cea mai mare notă, pentru mine, în mod evident, este cea mai bună din concurs, nu am mai dat niciun 8, nici măcar 7,50 (nu te bucura prea tare și nu te lăuda cu asta, deoarece eu sunt cel mai slab evaluator, potrivit clasamentului);
- nu am dat nota 10, sau 9 din două motive: poanta, deși excelentă nu este cu totul originală (nu am timp acum să-ți citez din antologii, selecții și reviste); al doilea motiv, nu atât de important ca primul este legat de titlu, că de fapt nu vecina este problema, ci vecinul...
Reiau, în concluzie: cea mai bună epigramă, în opinia mea și, din păcate, una dintre puținele epigrame (adevărate) prezentate în acest concurs. Felicitări!
Cornel

Interesant joc de cuvinte, nu l-am mai întâlnit, deși am citit sute de epigrame \"cazone\", chiar recent ca membru în juriul festivalului de umor cazon de la Sibiu. În rest, scurt, clar, simplu, precis, la țintă, adică, așa cum trebuie. Stau foarte rău cu timpul, dar am ținut neapărat să-mi spun părerea, ca să nu creadă cumva colegul și prietenul Ion Ruse că-mi fac timp doar pentru epigramele care mi se par mai puțin reușite.
Cu prietenie,
Cornel

Nu vă faceți probleme! Mie îmi plac analizele, atât cele care se fac la textele mele, cât și cele pe care am ocazia să le fac. Pe de altă parte nu este rău să fie, din când în când și dubii, de abia ne mai antrenăm în a argumenta (contraargumenta) și, până la urmă, în a purta niște discuții civilizate, sincere, din care avem de învățat toți (bineînțeles, unii mai mult, alții mai puțin). Acesta este farmecul \"Agoniei\", nu? Așa că, vă doresc din toată inima să \"zburdați\" cât mai mulți ani de acum înainte și cu cât mai mult folos!
Cornel