Onoare vs. onorariu

Stau aici si privesc tamp
Munca ta. Ce intamplare:
Poti s-o-ngropi pe or\'ce camp...
Nu pe campul de onoare.

Domnu’ avocat, vă jur,
Nu sunt hoț, nu sunt tâlhar,
Nu muncesc, dar nici nu fur,
Pe cuvânt de… onorar!

Bine-ai revenit în arenă! Mi-au plăcut \"Gândurile unui arestat\":)

Răspunsuri, destul de târzii, din cauza problemelor de conectare:

Pentru Atropa Belladona

Catrenul tău, nu știu ce are
(Sau n-are); creierul mi-e-ncins,
Sunt în pericol de turbare
Și... tot degeaba... nu m-am prins...


Pentru Constantin Colonescu

Amicul tău, cel cu-\"onorar\",
Ne minte; noi am înțeles
Că el muncește - foarte rar -
Și fură, însă foarte des.

Catrenul tău, nu știu ce are
(Sau n-are); creierul mi-e-ncins,
Sunt în pericol de turbare
Și... tot degeaba... nu m-am prins...
(Rodean Stefan_Cornel)

Explicatii amicale
Pot sa-ti dau, ca nu mi-e greu:
Dar, ce sa-ntelegi matale,
Cand n-am inteles nici eu?!

Domn Cornele, mare dreptate ai, cred ca, initial a existat o logica, dar pe parcurs, luata eu cu alte treburi, mi s-a facut tandari...Ma consolez cu ideea ca cioburile aduc noroc, totusi...

Unora
Mă ascultau cu interes,
Deși mă cam priveau de sus,
Cred că nimic n-au înțeles
Fiindcă nici eu nimic, n-am spus.

Corupt ajunge fiecare
După același vechi scenariu:
Schimbând un minus la onoare
Contra un plus la onorariu!

Schimbarea asta nu-i de șagă,
Vă spune astăzi nea Olariu,
C-am ridicat cuvântul “șpagă”
La rang înalt, de “onorariu”.

Replică pentru domnii Gârda și Olariu, apropo de \"minus\", \"plus\" (Gârda) și \"ridicat\" (Olariu)

Alte \"operații matematice\" cu onorariul

Care \"minus\", care \"plus\"?
Zic să socotim \"mai sus\":
Pe corupt, la o adică,
\"La putere\" îl ridică.

Operatii cu averea coruptilor ar mai fi. De \"matematicieni\" ducem lipsa...

De-ar ajunge la putere
Cei care trăiesc legal,
Le-ar extrage din avere
Radical!

Sa iti spui ce-mi vine-n minte
C-am vazut prin colt de tara
Rege, sah si presedinte
...buzunarele-s pe-afara

Să-ți dau răspuns aș fi în stare,
Dar nu sunt \"Dîrz\" ca tine, zău,
Și, când discut de buzunare,
Pe dată... mi se face rău!
Cornel

(Preferă pacienți artiști,
Că muzica la el e sfântă
Și astfel, tot mai mulți soliști
Cu onor-ariile cântă.)
(Rodean Cornel Ștefan)

N-am prea înțeles scenariul
Astfel cum ni-l prezenta:
Cum să cânte onorariul?
Poate că la DNA!

Eu nu te înțeleg, chiar te frământă
Pe dumneata, Tataie, cântăreții?
Noi știm că-oricine și pe-oricine \"cântă\",
La DNA sunt arestați doar fleții.

Domnule Iurașcu,
Dacă întrebarea din catren este \"pe bune\", explic:
E clar că nu cântă onorariile, ci cântă soliștii (așa rezultă din text).
Calamburul din ultimul vers are două înțelesuri:
- pacienții artiști vin la doctor, sunt vindecați și astfel, tot mai mulți soliști vor putea, în continuare, să cânte ariile cu onor (onorabil, corect, demn);
- pacienții artiști vin la doctor și cântă cu onorariile, adică spun ce probleme au (\"cântă\") având onorariile asupra lor.
Bineînțeles, așa am gândit aceste texte acum un an și câteva luni...

Vă mulțumesc pentru trecere și pentru comentariu,
Cornel

Dragul meu Cornel, catrenul meu e pură speculație, nici într-un caz nu avea pretenția să fie analitic. Asta îmi place în Agonia, că-ți dă ocazia să mai și sburzi din cînd în cînd. Tataia

Nu vă faceți probleme! Mie îmi plac analizele, atât cele care se fac la textele mele, cât și cele pe care am ocazia să le fac. Pe de altă parte nu este rău să fie, din când în când și dubii, de abia ne mai antrenăm în a argumenta (contraargumenta) și, până la urmă, în a purta niște discuții civilizate, sincere, din care avem de învățat toți (bineînțeles, unii mai mult, alții mai puțin). Acesta este farmecul \"Agoniei\", nu? Așa că, vă doresc din toată inima să \"zburdați\" cât mai mulți ani de acum înainte și cu cât mai mult folos!
Cornel

Ca, vezi, de-ndata vine votul
Si cand cu nume ei apar
Sa ii votam, sa punem botul
Ca mate proaste-n calendar


(scuzati stangacia)