Rodean Stefan-Cornel

Nea Mitrule,
În primul rând, felicitări pentru publicarea cărții, mă bucur pentru dumneata, chiar dacă îmi exprim acest sentiment cu o oarecare întârziere! Apoi, dacă doamna Doina Wurm spune că această carte a fost foarte bine primită de oficialitățile locale, de foștii dumitale colegi, de consăteni, de scriitori locali, meriți felicitări încă o dată!
Multă sănătate!
Cornel

Domnule Deliman,
Bine ați revenit!
Nu comentez poanta, deoarece este foarte clară.
În schimb, în opinia mea sunt probleme la rimă, în sensul că \"ascunsă\" nu rimează cu \"cursă\".
\"Ascunsă\" rimează cu \"tunsă\", cu \"unsă\" etc, iar \"cursă\" cu \"bursă\", \"nursă\" etc. Soluția este să găsiți un sinonim pentru \"ascunsă\" (sau un alt cuvânt care să exprime cât de cât aceeași idee) și apoi unul care să rimeze cu el în primul vers (în ideea că primnul vers se poate modifica mult mai ușor decât al treilea, fără a schimba poanta).
Ritmul este bun.
Succes!
Cornel Rodean

Dar, dacă în grădină stai la soare
De dimineața până la apus,
Te-mbolnăvești și... nu-i pericol, oare,
Să scrii-n continuare ca mai sus?

Nici eu nu am prea înțeles catrenul discutat, sau poate am stat eu prea mult la soare, am făcut insolație ș.a.m.d.
Nelu, sper că nu te superi prea tare.
Cornel

Am citit cu multă plăcere și cu deosebit interes textul de mai sus, despre care pot spune că:
- în opinia mea are ceva și din jurnal și din reportaj și din alte genuri gazetărești și literare, dar, până la urmă nici nu are prea mare importanță unde se încadrează, atâta vreme cât este plăcut la citit, este o bună sursă de documentare și conține chiar îndrumări practice (aparent destul de firești, dar foarte importante) pentru alți excursioniști;
- mi-a plăcut structurarea materialului, cu o excelentă introducere care, pe de o parte justifică interesul autorului pentru tema respectivă, iar pe de altă parte ne motivează și pe noi cititorii în parcurgerea textului; episodul de față nu este prea lung, dar conține suficiente informații și impresii (foarte judicios ilustrate cu fotografii \"de la fața locului\");
- narațiunea, deși încărcată cu destul de multe date, nu este obositoare, dimpotrivă, ea curge ca într-un roman polițist, sau de aventuri, în care ne sunt prezentate, pe rând, personajele (foarte bine descrise aici, în puține cuvinte) și fiecare cititor își imaginează cine este criminalul, sau ce pățanii vor suferii eroii;
- remarcabil spiritul de observație al autorului și umorul său, umor cu care ironizeză pe mai mulți colegi de excursie (dar nu se iartă nici pe el însuși), umor fin datorită căruia chiar și criticile destul de dure la adresa organizatorilor excursiei și a ghidului ne apar amuzante și cu o tentă de îngăduință superioară; drăguțe poantele cu urmașii romanilor, cu băiețelul care urla, cu tirbușonul, cu strângerea banilor etc., iar repetarea renumitei cugetări \"nu le poți avea pe toate\" mi s-a părut de efect.
Felicitări! Aștept cu interes continuarea!
Cornel

1. Despre temă, încadrare și stil general
- titlul este inspirat și atrage la lectură, tema dezbinării este foarte interesantă
- însă, textul mi se pare rupt pe undeva pe la mijloc, în sensul că are două părți care nu prea se leagă stilistic: inițial am crezut că va fi o proză umoristică, dar în partea a doua el se complace în lamentări destul de banale;
- subtitlul nu se leagă nici el de conținut, de fapt nefiind vorba de o zi întreagă a unui pensionar (sper, din tot sufletul că o zi din viața unui pensionar, inginer de meserie, cu preocupări literare, care știe cât de cât să folosească un calculator, nu se rezumă doar la o plimnbare pe o uliță a satului, o bărfă la primărie și o \"băută\" la birtul satului).
2. Despre structurarea textului, mesaj, mijloace artistice, efecte
- introducerea, prin cele 3 fraze construie lapidar, mie mi se pare destul de reușită;
- poantele cu care continuă narațiunea nu mi se par nici ele de neglijat (bune cele cu crucea, cu Boc, cu Doamne ajută-ne);
- continuarea, cu problemele celor de la primărie, nu mi se pare prea reușită, nu doar ca realizare scriitoricească (repet, \"nu se leagă\"), dar nici din punctul de vedere al temei generale, adică, faptele relatate nu sunt neapărat cele mai semnificative pentru a ilustra dezbinarea;
- paralela dintre problemele angajatei care este amenințată cu concedierea și problemele pensionarului, în pericol de a nu-și mai găsi locul pe site, a vrut să fie și ironie (la adresa lui Burgeanu, știm noi cine este) și autoironie, dar nu cred că și-a atins prea bine țintele; pe de o parte mulți nu se prind, iar pe de altă parte s-ar putea să strice și mai mult relațiile dintre autor și Burgeanu (sper să nu am dreptate);
- cred că se impuneau mai multe dialoguri (ceva în genul \"Cârciumei lui Bicuță\" a maestrului Nanu).
3. Despre limbă și ortografie
- limbajul, în general mi se pare bine ales (deși nu strălucește), el corespunde temei și mesajului propus;
- la ortografie sunt foarte multe probleme: în primul rând sunt greșeli în scrierea unor cuvinte (\"noștri\" este corect, nu \"noștrii\", \"niciun\" este corect, nu \"nici un\"); apoi despre semnele de ortografie și de punctuație de la acest text (mai ales despre virgulă) s-ar putea scrie de asemenea foarte mult, nu pot, repet, deoarece sunt prea multe de spus...; în fine, sunt foarte multe greșeli de tastare (\"pansionar\", \"șoției\" ș.a.m.d.); pauza la tastare (blancul) este folosită total greșit (adică, nu trebuie lăsată pauză înainte de \"două puncte\", de exemplu, ci doar după, sau trebuie lăsată această pauză după virgulă, după punct, în general după semnele de ortografie și de punctuație. etc.
Cam atât.
Eu cred că se poate menține ideea și se mai poate lucra pe acest text.
Cornel

Îmi pare foarte rău, și pentru autor și pentru ceilalți redutabili și respectabili comentatori care s-au grăbit să laude textul postat dar, în opinia mea, catrenul, așa cum a fost postat, are poanta ratată, el este doar o simplă constatare, deoarece \"nouă\" din versul al treilea nu are dublu înțeles, așa cum poate s-a sperat. În schimb, cred că Dan Norea a reușit o poantă adevărată, pornind de la ideea inițială. Felicitări, Dane pentru \"adaptarea\" rapidă (deși construcția mai poate fi perfecționată)!
Cu aceeași sinceritate și cu respect pentru toți,
Cornel Rodean

Tu să te pregătești cu interes,
Cu epigrame și diverse stanțe
Și s-ar putea să ai mai mult succes
Decât chiar Ministerul de Finanțe.

Foarte frumoasă ideea de poantă! Atenție însă, că, pentru rima corectă trebuie pronunțat \"prafu\", nu \"praful\", cum ai scris tu; în această situație se recomandă ortografierea prafu\'.
Cornel

Drăguțe catrene, nu știu dacă sunt chiar epitafuri, dar este clar că toate se referă la moarte și au câte o poantă epigramatică.
Mi-au plăcut mai mult cele cu poanta: \" El s-a stins\"; \"Și-a crăpat\"; \"S-a curățat\".
Mi se pare că este o problemă de ritm la primnul vers din primul catren, în sensul că \"Beau\" se citește într-o silabă dacă se referă la persoana întâi singular (sau a treia plural) indicativ prezent (\"Eu beau\", \"ei beau\"), dar dacă este vorba de persoana a treia plural, imperfect, atunci se pronunță \"Ei be-au\". Soluție: să se treacă totul în iambic:

Beau din greu, ca două poame,
Tot ce aveau s-a năruit
Și își ziceau: „murim de foame”;
Și au murit.

Se mai poate finisa în această idee, eventual să se elimine un \"și\" din ultimele două versuri.
Apoi, la al doilea catren, \"nencetat\" nu mi se pare scris corect.
Multe am auzit despre băutură și bețivi, dar \"a bea ca poamele\", nu am întâlnit, deși s-ar putea să se folosească pe scară mai m ică și pe arii mai restrânse.
În opinia mea, nu întotdeauna, într-o comparație, \"ca\" poate fi înlocuit de \"precum\"; concret, \"Soața lui, precum o perlă\" mie nu-mi sună bine.
În două catrene alăturate (al șaptelea și al optulea) cuvântul \"era\" este accentuat diferit. Se poate corecta catrenul al șaptelea, astfel încât \"era\" să fie un picior metric sub formă de iamb, nu de troheu; deci, se poate transforma tot catrenul în iambic:

Era cam gras. I-a spus în față:
„Tu să te muți, neapărat,
Să-ți cauți loc mai cu verdeață;”
Și s-a mutat.

La fel, se mai poate lucra, eventual schimbat al treilea vers.
Ideea acestui șir de catrene și stilul \"constructiv\" mi se par interesante și generoase, de aceea nu cred că are rost să se forțeze unele poante...
Sper că nu am fost prea rău...
Cornel

Mie poanta din ultimele două versuri mi se pare clară, dar pregătirea acesteia, așa cum este făcută în primele două versuri, ridică unele probleme:
1. De ce este pusă expresia \"nu-i fie de deochi\" după constatarea \"cam bea\", când se știe că această expresie se folosește ca semn de admirație pentru calități deosebite? A bea este o calitate pentru o femeie?
2. Și dacă totuși, autorul spune admirativ \"nu-i fie de deochi\" despre faptul că bea, atunci, de ce imediat, în versul următor scrie \"Dar...\" referindu-se la frumusețea femeii? Este o contradicție, oricum, care derutează inutil.
3. După \"mândră-i\" (scris cu diacritice, corectează!) cred că trebuie virgulă.
4. Nu știam că \"a pune în ramă\" (ca semn de admirație pentru frumusețea cuiva) este sinonim cu \"a pune în chenar\"; și chiar dacă, din punct de vedere semantic, s-ar găsi o relație de sinonimie, uzuală în limbaj și de efect (ca figură de stil) este prima variantă, aceea cu rama.
Cam atât,
Spor la treabă, în continuare!
Cornel

Nelu,
Chiar dacă tu te-ai gândit la altceva, eu susțin că soluția mea răspunde prezentării făcute de tine în toate cele 4 versuri; citește în DEX explicațiile pentru cuvântul indicat de mine ca soluție și o să te convingi. În enigmistică se mai întâmplă ca o problemă să aibă două soluții...
Cornel

Copil, cu accentul pe \"o\"
- versul 1 - este neam (cu sensul de fiu)
- versul 2 - este tare (semnifică, de asemenea, și un cui la stâlpul porții)
- versul 3 - este crescut ca ram (copilul, cu sensul de lăstar crescut la baza tulpinii)
- versul 4 - lăstar e (conform DEX și conform explicației de la versul al treilea).
Cornel

Nelu Gârda,
Mulțumesc pentru aprecieri!
Cornel

inundație –
la bar la etajul doi
acces cu barca
(Dan)

la întoarcere
amețeală - sunt beat, sau
am rău de mare?

Cornel

Paradoxal poate, pentru mine, cuibul de barză, chiar dacă iulustrează și el dezastrul (plutind printre scânduri), îmi dă totuși o speranță: puhoaiele dezlănțuite au luat cu ele vieți omenești, dar barza va aduce alte vieți, nu?
Interesante imagini!
Cornel

În varianta inițială a autorului, \"la sinistrați... le spuse\" nici mie nu-mi suna prea bine, deși mai folosesc și alții, \"la case mai mari\" astfel de exprimare.
Eu am încercat o variantă (postată la ora 10.34)în care am spus \"La sinistrați... a venit\" (adică a venit la sinistrați) și \"le-a adresat\" (adică acestora, lor), ceea ce cred că rezolvă oarecum și problema lingvistică.
Doream să spun, în continuarea dezbaterii, că epigramiștii sunt tentați să folosească acuzativul în locul dativului din motivul foarte simplu că fac economie de 2 silabe; dacă folosim, spre exemplu, în ritm iambic \"la sinistrați\" avem 4 silabe, iar dacă dorim să utilizăm dativul \"sinistraților\", în ritmul iambic ni se mai cere o silabă neaccentuată înainte, astfel că o formulare în genul \"și sinistraților\", sau \"dar sinistraților\", sau \"iar sinistraților\" etc. ajunge la 6 silabe.
Bineînțeles, sunt păreri, tot de nespecialist...
Cornel

În ultima frază, în exemplele date, în loc de \"zgribuliți-venit\" se va citi \"zgribuliți-găsit\".
De fapt doream să mai spun ceva:
Ne-am ajuns, dacă maestrul Bunduri ne cere variante de îmbunătățire a unui catren de-al său! Încă o dovadă că valoarea face casă bună cu modestia și cu generozitatea!
Cornel

La sinistrați când a venit,
Le-a adresat, spre-mbărbătare,
Salutul \"Bine v-am găsit!\"
Și viiturii... \"La mai mare!\"

Am menținut exprimareea din varianta inițială \"La sinistrați\", deși parcă mai corect ar fi \"sinistraților\" (le spuse, le-a adresat etc) și am eliminat versul al doilea, care vorbea despre un premier, deoarece rezultă și din titlu că despre premier este vorba.
Dezavantajul variantei mele este că rima \"venit-găsit\" este cam facilă, dar oricum mai bună decât \"oropsiți-găsit\", sau \"zgribuliți-venit\".
Cornel

Dar unde este rima? A intrat si ea în apă și de aceea nu se vede?
Mă refer la versurile 1-3.
Cornel

Nelu,
Îmi place să fiu tot timpul \"în priză\" și \"pe fază\"; să sperăm că rezistă și siguranțele....
Mulțumesc pentru trecere și pentru gândurile bune!
Cornel

Dracu\' știe ce mai vor?\"
(Ica Ungureanu)

Nu știe, dar va afla \"de la sursă\"...

Dacă mergem tot așa... ca racul,
Domnii în curând vor da... de Dracul.

Cornel Rodean