Viața la țară

Nu-i musai să te scoli la șapte,
Să te salute roșii coapte.
Și pe la prânz mai este loc,
Cum i s-a întâmplat lui Boc!

Nu-i musai să te scoli la șapte,
Să te salute roșii coapte.
Și pe la prânz mai este loc,
Cum i s-a întâmplat lui Boc!
Laurone



Cum Boc hălăduia, prin sate,
Cam palid, fără de curaj,
Săteni-i dau în cap, tomate,
Să ia roșeață în obraji.

Viața e tare plăcută
În grădina lui Ion
Roșiile îl salută
Pân` le face bulion.

Dacă n-ai aeronavă,
Nici în spațiu nu te pierzi,
Spernovele-n otavă,
Ți se par că-s stele verzi.

Siderantă și aberația epigramatică, și condescendența colegilor.
Vas-y, Ruse!

Notă: Dar dacă ai grădină, și vezi roșii coapte în piață? Le consideri, în același timp, și coapte, și verzi, ca în simulacrul ăsta?

Salut, la ora 13:15,
Calimero

Dar, dacă în grădină stai la soare
De dimineața până la apus,
Te-mbolnăvești și... nu-i pericol, oare,
Să scrii-n continuare ca mai sus?

Nici eu nu am prea înțeles catrenul discutat, sau poate am stat eu prea mult la soare, am făcut insolație ș.a.m.d.
Nelu, sper că nu te superi prea tare.
Cornel

Ce e greu de înțeles în catrenul lui Ion ? N-ați auzit niciodată bancul:
- Tată, roșiile astea de ce sunt galbene ?
- Pentru că sunt verzi.

Ion cu Mitru, stau ca moșii
Sub un prun și beau răchie,
Și văd tot la două roșii
Una mai porocalie.