Boală contagioasă

N-o pierzi din ochi în zile lungi
Dar s-o oprești e tot în van.
Și cum se ia, o să ajungi
Și tu un mare bețivan.

Nț, e beat de fericire, copile!
O veșnicie și restul... zile!

Mie poanta din ultimele două versuri mi se pare clară, dar pregătirea acesteia, așa cum este făcută în primele două versuri, ridică unele probleme:
1. De ce este pusă expresia \"nu-i fie de deochi\" după constatarea \"cam bea\", când se știe că această expresie se folosește ca semn de admirație pentru calități deosebite? A bea este o calitate pentru o femeie?
2. Și dacă totuși, autorul spune admirativ \"nu-i fie de deochi\" despre faptul că bea, atunci, de ce imediat, în versul următor scrie \"Dar...\" referindu-se la frumusețea femeii? Este o contradicție, oricum, care derutează inutil.
3. După \"mândră-i\" (scris cu diacritice, corectează!) cred că trebuie virgulă.
4. Nu știam că \"a pune în ramă\" (ca semn de admirație pentru frumusețea cuiva) este sinonim cu \"a pune în chenar\"; și chiar dacă, din punct de vedere semantic, s-ar găsi o relație de sinonimie, uzuală în limbaj și de efect (ca figură de stil) este prima variantă, aceea cu rama.
Cam atât,
Spor la treabă, în continuare!
Cornel

Sper să fi eliminat ceva din \"cârcoteli\". :))

Forma inițială era:

Cam bea! - nu-i fie de deochi -
Dar mandră-i în chenar s-o pui,...
Când o zăresc o sorb din ochi
Și beat sunt toata ziua, cui.

Mersi pentru îndemn! Trec la treabă,
Ion