Epitafuri ... casnice

Curge frumos, leitmotivul dispariției trupești redat printr-o înșiruire de epitafuri place. Muzicalitatea, ritmul și ultimul vers șchiop îmi sună coșbucian.E o plăcere să lecturezi așa ceva, versurile fiind ironice la adresa morții, chiar hilare și fără pic de filozofie. Deci nu obosește. Fain dar aș face mici, foarte mici observații de construcție. Există acel \"Ea i-a spus...\" care din păcate se și repetă și este un hiatus ușor de evitat.Apoi ar mai fi strofa:

Fu integru și distins,
Drept, precum o lumânare...
Ea veni, furtună mare,
El s-a stins.

în care apare(inexplicabil) rima îmbrățișată. Putea fi foarte bine:

Drept, precum o lumânare...
Fu integru și distins:
Ea veni, furtună mare,
El s-a stins.

Astfel se păstra și omogenitatea rimei. Dar astea-s nimicuri. Poezia mie îmi place. Concluzie: N.B. de la n.bun

Și-am modificat pe ici, pe colo. Ai dreptate, cu \"ea i-a\", dar dacă zici că-i așa ușor, dă-mi o idee și acolo, înfara de ce am găsit eu.
Mulțumesc, oricum, Nicolae Bunduri.
Mai analizez.

Aveam și eu ceva în stilul ăsta:

El, băut, cu chef de ceartă,
Trăncănind, a enervat-o;
Ea-l rugă s-o lase moartă
... Și-a lăsat-o!

Cred că ar fi fost și mai bine dacă toate catrenele păstrau același ritm.
În rest, ingeniozitate, marca GPI. :)

P.S. Văd că ai vreme de scris. Să înțeleg că ai terminat de țesut covorul? :)

\"Ea rosti: -Murim de foame!\"

El era bolnav, pesemne...
Ea i-a zis pe înserat:
„Mergi să crapi vreo două lemne”
Și-a crăpat.

El era bolnav, pesemne,
Totuși ea l-a îndemnat:
„Mergi să crapi vreo două lemne”
Și-a crăpat.

Poți elimina acest controversat \"vreo\" cu

El era bolnav, pesemne,
Totuși ea l-a îndemnat:
„Mergi și crapă niște lemne”
Și-a crăpat.

Mersi încă odată!

...dar, după părerea mea, ușor inegală. M-au încântat cele la care jocul de cuvinte schimbă complet sensul - \"Și-a mierlit-o\", \"Și s-a dus\" (deși aici se înțelege greu că e vorba de un incendiu - construcția ar mai trebui cizelată), \"El s-a stins\", \"Și-a crăpat\", \"S-a curățat\". La celelalte, gen \"a muri\", \"a pieri\", \"a dispărea\" - practic e același sens, nu prea se poate vorbi de omonimie. De aici, cred eu, și absența stelelor. Din partea mea știi că, dacă aș putea, ți-aș da una. :)

Încerc să-mi aduc și eu contribuția.

Latră lângă foc un câine.
Ea-i traduce, apăsat:
\"Dă-i și lui un colț de pâine\"
Și l-a dat.

Tot întârzie la piață,
Cică ceasul e stricat,
Însă azi de dimineață
I-a sunat.

Drăguțe catrene, nu știu dacă sunt chiar epitafuri, dar este clar că toate se referă la moarte și au câte o poantă epigramatică.
Mi-au plăcut mai mult cele cu poanta: \" El s-a stins\"; \"Și-a crăpat\"; \"S-a curățat\".
Mi se pare că este o problemă de ritm la primnul vers din primul catren, în sensul că \"Beau\" se citește într-o silabă dacă se referă la persoana întâi singular (sau a treia plural) indicativ prezent (\"Eu beau\", \"ei beau\"), dar dacă este vorba de persoana a treia plural, imperfect, atunci se pronunță \"Ei be-au\". Soluție: să se treacă totul în iambic:

Beau din greu, ca două poame,
Tot ce aveau s-a năruit
Și își ziceau: „murim de foame”;
Și au murit.

Se mai poate finisa în această idee, eventual să se elimine un \"și\" din ultimele două versuri.
Apoi, la al doilea catren, \"nencetat\" nu mi se pare scris corect.
Multe am auzit despre băutură și bețivi, dar \"a bea ca poamele\", nu am întâlnit, deși s-ar putea să se folosească pe scară mai m ică și pe arii mai restrânse.
În opinia mea, nu întotdeauna, într-o comparație, \"ca\" poate fi înlocuit de \"precum\"; concret, \"Soața lui, precum o perlă\" mie nu-mi sună bine.
În două catrene alăturate (al șaptelea și al optulea) cuvântul \"era\" este accentuat diferit. Se poate corecta catrenul al șaptelea, astfel încât \"era\" să fie un picior metric sub formă de iamb, nu de troheu; deci, se poate transforma tot catrenul în iambic:

Era cam gras. I-a spus în față:
„Tu să te muți, neapărat,
Să-ți cauți loc mai cu verdeață;”
Și s-a mutat.

La fel, se mai poate lucra, eventual schimbat al treilea vers.
Ideea acestui șir de catrene și stilul \"constructiv\" mi se par interesante și generoase, de aceea nu cred că are rost să se forțeze unele poante...
Sper că nu am fost prea rău...
Cornel

Vă mulțumesc pentru că v-ați aplecat cu seriozitate asupra grupajului propus de mine. Aveți dreptate, sunt inegale. Ideea a fost de a folosi cât mai multe sinonime pentru \"a muri\". Am mai avut un catren cu \"a sucomba\", dar am zis că nu merge:

Intra în luptă, „la măcel”,
Să-l vadă ea (Local Kombat);
Rivalul l-a strivit su\' el...
Și-a su...combat.

De ăsta ce ziceți?

Dane, sunt faine ale tale, mai ales cea cu ceasul. Ca idee și prima, dar parcă s-ar putea perfecționa.

Cornel, probabil că ai dreptate cu \"beau\" cu două silabe, dar mie nu-mi sună bine.

Propun totuși o variantă în acest sens, care să rezolve și problema \"poamelor\":

Cum beau doar \"suc\" de poame,
Tot ce-aveau s-a năruit;
Își ziceau: „murim de foame”
Și-au murit.

Ce zici?

Voi mai lucra pe ele, mulțumesc încă oa dată pentru sugestii.

Iti scrisesem că nu puteam păstra același ritm la ultimele două catrene, pentru că era imposibil în varianta cu catrene șchioape. Nu știu de ce nu a apărut comentariul.
Tot acolo îți spuneam că acel covor este deja sul în gară. Nu l-am desfășurat încă pentru că nu știu în ce direcție o iei :).
Scuze și mulțumiri pentru comentariul bine documentat, ca întotdeauna!

Dacă ați venit cu exeplele voastre, hop și eu:

Aventurile mele

Văzând cum \"coarda o întind\",
Soția mea cu chip distins
Mi-a zis direct: Să nu te prind!
...și nu m-a prins.

Excelentă asta cu prinsul. Bine că nu te-a prins!

O variantă la a\" a se muta de la noi\", cu roaba lui Dumnezeu, soacra:

Cum doream un trai în doi,
Foarte mult am insistat
Să se mute de la noi...
S-a mutat.

Ca puțul să se săvârșească
Mai trebuia doar sclivisit;
A mers în groapă fără mască...
S-a săvârșit.

Oi fi tu pus pe cârcoteli,
Și eu, la fel, pe cârcotit,
Dar, cu tot soiul de fereli,
Eu te-am citit.

Eu cred c-așa-i precum ai zis,
Ești sincer (fără să fi vrut?),
Deci recunosc și eu deschis
Că te-am vândut. :)

Prietenii știu de ce…

Eu cred c-așa-i precum ai zis,
Ești sincer (fără să fi vrut?),
Deci recunosc și eu deschis
Că te-am vândut.
IPG

Comerț cu autori

Că poți să-i vinzi pe autori
Nu-i noutate-n țara noastră
Dar sunt destui cumpărători...
Ce-aruncă banii pe fereastră!
n.bun

Când vrea amicul să te vândă,
Te vinde, dar să nu te minți:
O face ca să ia dobândă
La cei vreo treizeci de arginți.

Când vrea amicul să te vândă,
Te vinde, dar să nu te minți:
O face ca să ia dobândă
La cei vreo treizeci de arginți.
IPG

Pedeapsa după chiolhan

Vânzând la Cina cea de Taină,
Amicul meu plus unșpe guri,
Or să îmbrace altă haină
A treia zi...după fripturi.
n bun

Cânta cocoșu-a treia oară,
Eram de patru ore beat;
Am încercat să ies afară
Și-am înțeles că m-ați trădat.

Il așteptase de departe
Că el umbla hai-hui,
Acum stă intins pe spate
Și-i mai lipsește-un cui.

De aproape-o săptămână,
Soața-ngână-o rugăciune,
Așteptând cu cuiu-n mână
Să se-ntâmple o minune.